Așteaptă de 5 ori mai mult sărbătorile de iarnă, coc cozonaci de 5 ori mai mulţi, iar sub brad se găsesc daruri pentru toate cele 5 surori, care au ales împreună calea muzicii. Ileana, Iulia, Valentina, Romelia și Maria – surorile Osoianu, răspândesc amintiri ca pâinea caldă.
Când eram mici, părinţii ne cumpărau hăinuţe noi de sărbătoare și cărţi. Vremea poveștilor a fost una fantastică, iar timpul pentru lecturi era chiar în jurul pomului de Crăciun, acolo unde credeam că suntem mai aproape de magie. Era o bucurie de nedescris pentru toţi 8 membri ai familiei. În special când venise pe lume fratele nostru mai mic, familia noastră era mai împlinită, fiindcă pe lângă cele 5 fete, sigur că părinţii noștri își doreau și un băiat.
Un moment care ne-a rămas întipărit în memorie este împodobirea bradului. Tata tăia bradul din pădure și toată familia îl decora cu luminiţe și podoabe. Pe vremea respectivă, nu existau atâtea jucării, dar bucuria era una imensă pentru noi. Privind în retrospectivă, ne dăm seama cât de autentice și vesele erau sărbătorile de atunci.
Din păcate nu am reușit să păstrăm din cadourile materiale, cu excepţia fotografiilor, în schimb ţinem la tradiţia de a fi de sărbători toţi grămăjoară, la o masă, uniţi, ca pe vremuri. Aici, la Chișinău, ne adunăm când la o soră, când la alta, iar când ne apucă dorul mergem la casa părintească și aprindem focul din vatră, acolo avem atâtea de povestit…
În ultimii ani, asta și facem, ne adunăm în jurul sobei acasă la fratele nostru Alexandru și petrecem sărbătorile în familie, așa cum ne-au învăţat părinţii!
Era Moșul cel adevărat sau nu, nu știm, dar de Anul Nou mereu ne pășea pragul casei. Astăzi avem o vârstă, dar dacă găsim cadouri sub brad, nu ne supărăm. În suflet rămânem copii și mereu îl vom aștepta pe Moș Crăciun, deoarece îl asociem cu spiritul de sărbători.
La noi în sat nu se colinda, însă ne amintim de momentul când la geamul casei noastre a venit o fetiţă din alt sat și ne-a cântat „Florile Dalbe”. Atunci am aflat de la mama despre colinde. Și peste câţiva ani, am reușit să avem în repertoriul nostru cele mai frumoase colinde din toate zonele Moldovei.
Sărbătorile de Iarnă ne amintesc în special de mama. Ea pregătea colăcei și Crăciunei, diferite prăjituri și fursecuri tradiţionale. Toată casa respira miros de pâine caldă, care ajungea până dincolo de drum.
Generaţiile noi sunt mai diferite, ei au parte de toată informaţia, au acces la toate formulele matematice și logice, pot cunoaște și explora o lume întreagă, dar Crăciunul rămâne unic și astăzi. De sărbători ne străduim să le oferim mai mult cadouri sentimentale și memorabile, nu punem preţ pe lucruri scumpe, plus că aceste zile cer mai multă comunicare și mai multă stare spirituală.
Am fost extrem de norocoase să prindem niște ierni cu foartă multă zăpadă și troiene imense. Într-o noapte a nins atât de intens că era imposibil să deschidem ușa. Aveai senzaţia că toată casa înoată în omăt, iar nouă de la geam ne luceau ochii de dorinţa de a ieși afară. Atunci ne-am bucurat din plin de săniuș, dar nu înainte de a lua lopeţile și de a face cărărușe prin ogradă. Chiar dacă eram fete, locul nostru nu era doar pe lejancă, lucram umăr la umăr cu toţii, așa este totul mai cu spor.
Cele mai frumoase Crăciunuri erau cu părinţii în jurul mesei, atunci nu aveam griji, ele erau pe umerii lor. Totuși am încercat să păstrăm de-a lungul anilor bunătatea și capacitatea de a ne bucura de tot ce este frumos și să apreciem oamenii care ne înconjoară.
În ajunul sărbătorilor de iarnă, mama nu se plângea niciodată că nu are ajutor. Toate cinci eram puse pe lucru. Una făcea curăţenie, alta la bucătărie gătea bucate, alta împletea cozonacii, alta pregătea curtea casei, iar una dintre noi mereu se furișa după lejancă ca să se facă nevăzută. Pe lângă cuminţenia noastră, eram și noi copile cu tot felul de năzbâtii.
Cele mai frumoase daruri pe care le putem oferi oamenilor, sunt concertele noastre.
În aceste vremuri mai complicate, le dorim tuturor sănătate, pace și liniște în familie, cu speranţa că ne așteaptă un an mai bun.