Medic anestezist-reanimatolog la Medpark, doctor în științe medicale, conferențiar universitar
Viața Svetlanei Plămădeală e construită din reacții: în sala de operație, unde deciziile se iau în fracțiuni de secundă, și în afara ei, unde emoțiile se transformă în forță. Anestezia și terapia intensivă îi cer luciditate, dar și sensibilitate față de miracolul fiecărei reușite în situații critice. Între știință și familie, între rolul de medic și cel de mamă, ea își găsește echilibrul în inspirația fiicei sale și în curajul de a explora fiecare zi prin perseverență.
Doar pacientul te poate învăța să aplici toate cunoștințele.
E o provocare să fii azi femeie. Să îmbini sarcinile de serviciu, activitățile extra program, responsabilitățile parentale, obligațiile morale și în același timp să ai puterea, sensibilitatea, creativitatea și compasiunea de a păstra în tine acea forță autentică feminității – nu e ușor deloc.
În comparație cu acum cinci ani, sunt mult mai determinată, mai diligentă, mai integră, mai motivată, mai disciplinată, mai recunoscătoare și mult mai realistă. Probabil că ultima calitate a determinat în lanț toate celelalte. Astfel, astăzi decepțiile practic nu se mai regăsesc în colecția trăirilor mele emoționale.
Niciodată nu te opri din a învăța și, cel mai important, niciodată nu înceta să practici medicina, odată ce ai ales să fii medic. A practica medicină fără competențe temeinice teoretice este o crimă, timp în care, cunoștințele, chiar și cele enciclopedice, netranspuse în practică – nu sunt decât o bibliotecă, în care cărțile sunt organizate conform unui sistem de codare, fie autor, domeniu de interes, profil. Doar pacientul te poate învăța să aplici toate cunoștințele, începând de la cele fundamentale și ulterior cele clinice, să faci conexiuni între ele și astfel să-ți cultivi judecata clinică. Pe lângă astea, o bună parte din cunoștințe nu trec testul timpului. Medicina este un domeniu în continuă schimbare, începând chiar de la definiții, abordări terapeutice, metodele de diagnostic, etc. Tehnologiile, inovațiile, progresele sunt atât de grăbite încât este foarte dificil să le ții pasul.
Reacția imediată e esențială. Reacția reprezintă produsul sintezei unui volum de informație, ce vine ca o avalanșă, într-un timp foarte scurt, ce urmează să parcurgă prin etapa de sinteză în scopul luării unei decizii, de corectitudinea căreia, de altfel, depinde vectorul evolutiv al pacientului. Și pentru o „reacție bună, corectă” e nevoie să fii înzestrat cu capacitatea de a capta unimomentan multiple date livrate de monitoare, proprietatea de a observa detaliile, aptitudinea de a selecta informația relevantă. Dacă să mă refer la „reacție” în afara serviciului, atunci asta ar fi sinonim cu expresivitatea – cum ar fi „four seasons in one day”.
24 de ore libere, doar pentru mine? Îmi e dificil să-mi imaginez cum ar fi asta. Probabil că expresia „24 de ore doar pentru tine” nu-mi aparține.
Fiind implicată în procesul de naștere, în timpul intervențiilor cezariene, mixul primului strigăt de copil și emoțiile mamei este cea mai lacrimogenă combinație.
O zi bună începe cu mesajul mamei de la primă oră „Светик, как вы?”. După care – pupicul fiicei mele la despărțirea de lângă școală. Detest să întârzii, iată de ce depun efort să ajung la timp la spital. Îmi place atmosfera din sala de operație și dacă mai am și un caz ieșit din tipare, care merge lin și iese bine, iar cina de seară este cea preparată de omul-suflet pereche – atunci indubitabil pot afirmă că sunt fericită.
Ce ar însemna o lecție grea? Cea care necesită mai mult efort, dăruire, timp? La sigur că niciuna nu a fost super-ușoară, dar nimic nu a fost imposibil.
Fiică-mea este sursa mea cea mai mare de inspirație. Anume ea este cea care mișcă Universul meu. Iar ceea ce fac zi de zi, felul în care le îmbin și toți cei care îmi sunt aproape mă împlinește.
Interviu de Lina Negru, Foto: arhiva personală
#speranță