
„Anul 2024 a fost pentru mine Timpul Dezlegării”.
Luptătoarea dintre două realități
Interviu: Zina Bivol, Foto: arhiva personală

Valentina Geamănă
Administratoarea și fondatoarea Instituției Private Helmut Wolf
Născută pe 1 noiembrie 1962, satul Negrea, r-nul Hâncești
Studii: Șoala Pedagogică Orhei; Facultatea Istorie, USM
Probabil, cea mai grea alegere pentru ea ar fi cea dintre demnitate și sacrificiu. Oamenii au învățat-o să creadă în bunătate. Și tot oamenii i-au dat cea mai dură lecție de viață, pe care o poartă cu sine, reușind să transforme disperarea cea mai profundă în speranța cea mai invincibilă. Valentina Geamănă câștigă lupte, în care o lansează circumstanțele, în fiecare zi. Și în 2024 tot a învins.
Ce nu ne ucide, ne face mai puternici… Nu știu de câte ori am rostit această expresie, nu mai pot duce contul, dar știu că am spus-o ori de câte ori am depășit situațiile ce păreau imposibile. Realizarea unor obiective care aduc după sine schimbări este, la început, o alegere, dar când procedura de implementare e atât de grea, încât ai impresia că treci prin urechea acului sau prin gaura cheii, îți dai seama că, de fapt, ai o misiune.
La baza soluționării oricărei situații am pus beneficiarul final: mame cu copii, bătrâni, familii dezavantajate… Și sincer, multe dintre obstacole au dispărut de la sine, pentru altele a trebuit să fiu bătăioasă, dar fără a depăși limitele bunului simț. În multe cazuri am zâmbit; citeam printre rânduri subaprecierea puterii binelui asupra răutății și invidiei.
Mereu mă găsesc între două realități. Cea reală – indiferența, puțin curioasă când te afli în impas, dură când li se știrbește interesul, arareori entuziasmată sau activă. Și cea pe care o construiesc clipă de clipă: empatică, motivată, bună…
Ceea ce vine din suflet este menirea noastră în această lume. Trebuie doar să fim vigilenți cum ne raportăm cu cei pentru care ne sacrificăm, pentru a nu trezi în ei dependență de a fi mereu ajutați. Casa di Ana, Centrul de îngrijiri paliative pentru bolnavii de cancer în faza terminală, e locul demnității până la ultima clipă.
Nu voi accepta niciodată calomnierea persoanelor, obstacole pentru proiecte ce vizează schimbarea. Nu voi tolera oportunismul și toate derivatele ce vin de pe urma acestuia. Liniștea și calmul vin din convingerea faptului că nici o noapte nu e atât de lungă, încât să nu-i permită soarelui să răsară.
Lasă un răspuns