Fișier
Funcție: Fondatorul și Directorul Companiei “Mobvaro-M”;
Data nașterii: 01.10.1975
Studii: Colegiul de Viticultură și Vinificație, Universitatea Agrară
Coordonare: Rodica Ciorănică
Foto: Arhiva personală
Anul 2020 a fost unul plin de provocări pentru Valeriu Benderschi. Dar cu efortul triplu al echipelor pe care le conduce, a decis să înainteze cu încredere pe piață și a ajuns acolo unde şi-a dorit, în topuri și preferințe. A fost o strategie inspirată, ca multe altele de altfel, luate de omul de afaceri.
MOBILĂ, PRODUCERE, IMPORT, VÂNZARE CU AMĂNUNTUL, ASTEA SUNT ACTIVITĂȚILE COMPANIEI NOASTRE. Aveam 30 de magazine „Mobvaro-M” în ţară, iar în pandemie am ajuns la 35. Am optat pentru o strategie mai agresivă și nu am greșit.
NU AM PARTENERI ÎN AFACERILE MELE. Investesc exclusiv în afacerile pe care le pot controla personal. Altfel, nu mă implic.
DIVERISIFICAREA AFACERILOR MĂ AJUTĂ ENORM. Anul trecut a fost un an bun, din punct de vedere agricol, așa că profitul din producerea de mere și l-am investit în mobilă. Afacerile se ajută între ele. În perioadele când nu e sezonul agriculturii, este sezonul mobilierului. Și invers.
UNEORI M-AȘ SIMȚI MAI BINE CA ANGAJAT, dar nu ştiu dacă aş putea fi. Am câteva sute de angajaţi în companiile mele, e o responsabilitate enormă pentru sute de familii şi, credeţi-mă, nu este uşor! Dar calitatea vieţii unui angajat este mult mai bună, are ore clare de muncă, are dreptul să se îmbolnăvească, dreptul la odihnă, stres mai puţin.
DACĂ AȘ PUTEA, aş schimba atitudinea statului faţă de lumea afacerilor. La noi statul are doar drepturi şi eu am avut de pătimit de pe urma statului mai mult decât oricine. De exemplu, am cumpărat o proprietate în 2008 şi până acum mă judec cu statul, nu pot intra în posesia ei… E o tranzacție de proporții care ar putea pune sub semnul întrebării existența businessului în general, tot ce am construit până acum.
BUSINESSUL ÎNSEAMNĂ DEBIT, CREDIT, RISCURI, PROGNOZE ȘI FOARTE MULTĂ MUNCĂ. Suntem foarte mari în agricultură, conform legislaţiei se oferă subsidii, dar le primim când le abate lor. Dar nu se permite o atitudine inversă identică. Dacă întârzii o zi la plata taxelor, ai sechestru pe cont.
APROPO DE AGRICULTURĂ, avem 130 ha de livadă şi suntem pe cale de a finaliza construcţia celui mai mare frigider, de cca. 6 mii de tone. E cel mai dotat din ţară, cu atmosferă controlată, cu utilizarea celor mai scumpe tehnologii şi utilaje care să ne permită să scoatem merele pe piaţă cât mai târziu cu putinţă, iar consumatorul să aibă senzaţia că e proaspăt rupt de pe copac.
ACTIVITĂȚILE MĂ OBLIGĂ SĂ FIU ORGANIZAT. Sunt lucruri pe care nu le face nimeni şi ele se acumulează dacă le laşi. Sunt foarte mulțumit de echipa mea, avem cam 500 de angajați şi 10 directori extraordinari în toate sferele. Dar o bună parte din decizii tot eu trebuie să le iau până la urmă.
MEREU AM VRUT SĂ AM UN NIVEL DE VIAȚĂ SATISFĂCĂTOR. Făceam „afaceri” de mic – vindeam abţibilduri, gume, fapt ce o supăra pe mama, care era profesoară. Învăţam bine, dar aveam prea multă energie şi eram şi prea inventiv, de asta căutam mereu activităţi noi. În studenţie, munceam în pază, făceam sport și căutam soluții să mă întrețin.
COPIII SUNT CEA MAI MARE REALIZARE. Fiica mea cea mare a absolvit la Londra și s-a și angajat acolo. Acasă mai am două fetițe. Mereu am visat la mulți copii. Cândva îmi doream să fiu profesor de istorie și psihologie, cred că am moștenit pasiunea aceasta de la mama mea. Fetele mele sunt slăbiciunea mea, dar știu mereu că au șapte ani de-acasă.
TOT TIMPUL CAUT CONȚINUT, poate prea mult conţinut în tot ce spun şi aştept asta şi de la cei de lângă mine. Pentru mine e foarte important ca o relaţie să fie o relaţie, nu pur şi simplu convieţuire sub acelaşi acoperiş. Contează sinceritatea, valoarea şi dedicaţia reciprocă. La fel e şi în prietenii. Sunt prudent în relaţii. În toate de fapt. 5 plus 5 este egal cu zece, nu zeciuleţ şi nici zecişor. Deşi, îmi dau bine seama că viaţa e alcătuită din compromisuri şi niciun lucru nu e doar alb sau exclusiv negru.
NU MĂ CONSIDER UN OM BOGAT. Pentru mine banii sunt doar un instrument prin care îmi pot îndeplini dorințele mai grandioase. Acum, de exemplu, visez să fac o fabrică de vinuri în satul meu. Nu pentru profit, ci pentru suflet. Țin la oamenii printre care am crescut și m-am format ca om și vreau să le fac viața mai ușoară, să le ofer locuri de muncă. Pe lângă vinărie, voi face și un chateau, turism rural, fermă, restaurant. Oraşul mi se pare tot mai fără valori. În timp, mi-ar plăcea să locuiesc acolo, în satul meu din codri. Măcar de joi pănă luni. Fericirea e din lucruri simple, știti deja asta…