Primarul oricărei capitale, inclusiv la Chișinău, trebuie să fie o simbioză pozitivă dintre un om politic, capabil să negocieze cu reprezentanții politici din consiliul municipal, cu Parlamentul, Guvernul și alte entități politice, dar în egală măsură trebuie să fie o persoană cu o viziune clară asupra dezvoltării orașului pe termen mediu și lung, o persoană care poate forma echipe, poate împărți responsabilități și verifica realizarea proiectelor.
M-am născut și am crescut la Floreni, într-o suburbie a Chișinăului, astfel de mic copil am venit foarte des cu părinții la Chișinău. Poate la capitolul „prima întâlnire” pot trece următoarea întâmplare. Cred că aveam vreo 4 ani și tata ne-a adus la frizerie, undeva pe strada Muncești, mai aproape de Gara Feroviară. Era o frizerie mare și erau multe fete tinere „la practică”, una dintre învățăcele, care mă tundea, mi-a ciupit cu foarfeca un pic vârful urechii și la vederea sângelui a leșinat.
Pentru mine „ieri” este înainte de 1991. Chișinăul de ieri arată exact ca în cartea Tatianei Țîbuleac „Grădina de sticlă” – un oraș unde se vorbea în general doar limba rusă, iar noi românii basarabeni eram discriminați. Un oraș fără biserici și chiar poate fără Dumnezeu. În schimb, infrastructură orășenească era nouă și „modernă” pentru timpurile acelea.
Orașul de astăzi, îmi amintește pe undeva de tabloul urban descris de maestrul Aurelian Silvestru în ultimul său roman „Fata de la Hollywood” – un oraș cu multă mișcare haotică și nervoasă. Un oraș cu infrastructura distrusă. O urbă cu multe nevoi și cu foarte puține soluții la vedere. Un oraș cu o profundă criză de identitate.
Chișinăul este cel de-al doilea oraș românesc ca mărime, după București. Am pierdut 30 de ani în pribegiile noastre identitare și geopolitice. Trebuie să recuperăm. Chișinăul de mâine trebuie să arate ca București, Cluj-Napoca, Arad, Oradea, Timișoara, Sibiu sau Iași, iar pentru asta trebuie să abandonăm necondiționat și cât mai grabnic „separatismul” românesc din mințile noastre. Ținut ostatic imperialismului venit de la est, Chișinăul de mâine riscă să arate ca Norilsk sau Vorkuta.
Grădina Publică Ștefan cel Mare este locul meu preferat din Chișinău. Pentru mine personal acest parc este un refugiu, o oază de liniște, un loc în care se întâlnește istoria orașului și istoria culturii noastre naționale, este un loc în care poți vedea cel mai bine cum se schimbă și se înnoiesc generațiile. Este un perpetuum mobile al orașului și al Basarabiei.
31 decembrie 1999, ora 23.00, eram student la Târgoviște, am mers cu colegii de clasă din liceul „Vasile Alecsandri” s-o vizităm pe diriginta noastră doamna Valentina Coropceanu, undeva într-un bloc cu 9 etaje de pe bulevardul Alba-Iulia. Am urcat 8 etaje în lift, ne-am blocat și am stat acolo până aproape de miezul nopții. Când am ieșit, pe geam am văzut în panoramă practic tot orașul. Nu o să uit niciodată această imagine.
Piesa regretatului Viorel Mardare „Troleibuzul 25, Poșta Veche – Licurici” mi se asociază cu Chișinăul! Știu că răspunsul meu va fi unul atipic, dar asta simt, este cântecul care mereu îmi apare în gând și se fredonează independent de voința mea. Este poate reprezentarea cea mai bună și mai pregnantă a realității „împietrite” a orașului nostru.
Turiștii sunt încântați pentru experiența unică, când ajung în Havana, capitala Cubei și văd mașini din anii 50-60, care încă mai circulă pe străzile orașului și mai văd clădiri cu un aspect înfricoșător care nu au fost recondiționate chiar și de 100 de ani. Sentimente similare le trezește turiștilor străini orașul nostru, unde avem încă în circulație troleibuze din 1986, trotuare sparte, câini vagabonzi, bălării în loc de spații verzi, dar majoritatea oamenilor au iPhone-ri de ultimă generație. Orașul nostru are nevoie de dezvoltare, de activitate economică, de investiții mari, mai ales în infrastructură.
Cred că primele trei lucruri pe care le-aș face dacă aș fi PRIMAR DE CHIȘINĂU ar fi:
- Aș scoate postul de poliție de la intrare în primărie;
- Aș rezilia contractul și aș acționa în judecată pentru reconstrucția defectă a bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt;
- Aș organiza curățarea orașului de mizerie.
Oamenii din Chișinău au ocazia să facă o alegere corectă în luna octombrie și atunci lucrurile se vor schimba fundamental în oraș, astfel încât cei care vizitează astăzi orașul, reveniți peste patru ani să vadă un oraș schimbat în bine.