Viața ei e demnă de un scenariu de film alcătuit din trei părți. Și fiecare din ele să reprezinte momentele când a trecut peste clipe mai puțin plăcute pentru o femeie: un verdict dur spus de un medic, o trădare și o eventuală pierdere a celei mai apropiate persoane – mama. Dar Aura a știut cum să le depășească și acum se bucură de tot ce o înconjoară, de timpul petrecut cu fetele ei minunate Lori și Beti, dar și cu mama sa, cea care mereu i-a fost alături. Și da, ea nu regretă nimic din ce a făcut sau spus vreodată.
Aura: interpretă
Foto: Natalia Mitereva
Aura de ieri era diferită, era bine, împlinită până într-un moment când a ajuns pierdută în tot, în acțiuni, planuri, vise. În schimb, Aura de ieri azi e renăscută. Exact ca o pasăre Phoenix. Mai e puțin, și poate voi redeveni acea Aura care a fost.
Viața mea e plină de extremități, de urcușuri și coborâșuri. Acum pot fi în vârf de Himalaya și peste câteva clipe pot ajunge în Groapa Marianelor. Și straniu că mă pot „deplasa” pe ele exact ca pe un rollercoaster american.
Am învățat să trăiesc cu ziua de azi. Înainte aveam planuri de viitor, aveam speranțe. Acum însă sunt altfel. Sunt mai pragmatică, ceea nu mă reprezenta acum câțiva ani.
Sunt persoana care permanent am întrebări față de mine. Da, eu cred în puterile mele, deși stau mult pe gânduri, până să mă apuc de ceva. Sunt atentă la detalii și încerc să fiu perfecționistă. Nu am curajul să fac primul pas, dar dacă totuși „intru în horă”, o duc până la capăt.
Lumea spune că sunt o femeie puternică. Dar în realitate, eu sunt foarte emotivă. Pe o scară de la 0 la 10, mi-aș da un 7-8. Da, încă nu sunt eminentă la acest capitol, dar niciodată nu e târziu pentru a învăța.
A existat un moment care avea să-mi frângă aripile pentru totdeauna. Am primit niște propuneri indecente la început de carieră. Așa erau timpurile. Și mi s-a insinuat că altfel nu poți ajunge o artistă. Din fericire timpurile s-au schimbat, dar pe atunci, am renunțat să cânt pentru o perioadă de 6 ani. Mă consolasem cu ideea că voi deveni dirijor de cor, lucru ce începea să îmi placă la nebunie prin anii 90, dar din păcate numărul de coruri începea să se reducă, iar eu am rămas fără un loc unde să pot activa.
Niciodată nu m-am gândit la o sinucidere! Niciodată! Categoric! Sunt prea optimistă, văd mereu lumina la capătul tunelului și sunt sigură că după nori apare soarele!
Cu oamenii trebuie să fii exact cum sunt ei cu tine. Dacă sunt materialiști – fii cu ei materialistă, dacă ei sunt buni și sufletiști – fii bună, sufletistă. Până nu demult, eram la fel cu toți. Dar atât de mult „m-au lovit” și m-a durut. Am avut parte de multe dezamăgiri din partea prietenilor, colegilor, oamenilor apropiați și asta m-a făcut să mă schimb, să înțeleg că ceea ce dai, aia primești.
Aura are o mamă de aur. Exact, mămica mea e cea care s-a dedicat în totalitate familiei și s-a jertfit pentru ea. Abia acum îmi dau seama că am trăit toată viața mea cu ea. Bine, a existat doar o perioadă, de vreo cinci ani când nu mi-a fost alături, era plecată, dar în rest mereu a fost lângă mine. Și mi-a fost atât de greu când în iarna lui 2019 mi-am imaginat pe o clipă că o pot pierde.
Fetele mele sunt exact inversul meu. Dacă eu voiam să fiu mereu în fața tuturor, în centrul atenției, ele din contra. Sunt altfel. Îmi doream să-mi semene. Dar nu le pot schimba. Am învățat să le accept și sper să-mi moștenească măcar dragostea mea de viață pe care încerc să le-o transmit. Și tare îmi doresc ca ele să poată spună NU. Eu abia acum învăț asta să fac asta.
Aura de mâine va fi mai directă, va spune acel NU, nu mereu, dar va spune când e cazul, va fi fericită, și cel mai important – va fi împlinită!