Victoria Roșca: „Fata de peste tot”| #womeninspire

Regizoare

Deși este introvertită din fire, actrița, vloggerița, influencerița și, mai nou, scriitoarea Victoria Roșca reușește să își mențină starea de spirit. Prin postări destul de haioase, dar și sincerități debordante, fondatoarea Teatrului Popular și creatoarea de content își ține comunitatea de pe rețelele sociale aproape și chiar în suspans. Fata din pădure are, cred că știți, mai multe nick-uri, inclusiv Zâmbărele. Ce se ascunde însă în umbra acestui spirit rebel?

Eu plâng când scriu. Eu plâng când reușesc să adun oameni în jurul unei idei.

Cât de zâmbăreață este fata de la Zâmbărele? Întreb pentru că în unele postări îmi pari destul de tristă. Ce ascunde, de fapt, suflețelul tău? Când am pornit vloggul meu, știam din start că n-am să fac acolo umor, ci o să țintesc direct în niște bube ale societății. Bube care dor și ne apasă zi de zi. Nu știu de ce, oamenii cred că eu stau zilnic cu gura până la urechi, și că în general sunt un om mega pozitiv. Păi iaca, nu e chiar așa. Eu râd destul de rar și am un milion de probleme cu care lupt. Ca toată lumea. Sunt o fire destul de retrasă, iubesc liniștea, îmi place să stau departe de ochii lumii, cu foarte puțini oameni în jur. Uneori mi-e ciudă pe mine că pot vedea lucruri și situații dincolo de paravan. Sunt un om destul de direct și probabil de asta am și puțini prieteni. Sufletul meu încearcă să se împace cu trecutul. Poate o să povestesc într-o zi și despre asta. Și poate că, peste ani, ceea ce cred acum că e complicat și grav, va fi doar o criză prin care trebuia să trec, ca să cresc.

Nu te obosește viața de influencer? Nu, pentru că iau lucrurile ca atare. Nu mă prefac ca să par cumva. Nu mă pregătesc cu orele să fac o postare. Nu încerc să impresionez postând ceva străin mie.

Anul acesta – „Fata din pădure” a ajuns la tipar. Campania de colectare a fondurilor pentru editarea cărții te-a sensibilizat? Cam de câte ori ai plâns? Eu plâng când scriu. Eu plâng când reușesc să adun oameni în jurul unei idei. Eu plâng când pornesc să fac ceva. Și în general aș putea să mă angajez ca bocitoare undeva, cred că aș câștiga destul de bine. Mai ales că mai plâng și din suflet și mai pot băga și cuvinte. Mai glumesc eu, dar atâta lume bună am strâns și mi-au fost alături, că uneori nu-mi vine să cred tot ce mi se întâmplă.

Eu plâng când scriu. Eu plâng când reușesc să adun oameni în jurul unei idei.

Celebritatea costă, spunea cineva. Tu cum, cât și cui plătești pentru ea? Celebritatea mea, deși e mult spus celebritate… să-i spunem vizibilitate, a costat să stăm cu Viorel, tatăl copilului meu, șase ani la distanță. El – în Franța, eu – aici cu Ovidiu, ca să reușească financiar proiectele și visurile mele.

Te consideri o persoană autosuficientă? Am căutat în DEX această noțiune și mi-a dat „încredere, mulțumire de sine exagerată”. Și vreau să spun doar una: eu învăț zi de zi să am mai multă încredere în mine. Uneori sunt tare rea cu sufletul meu și mă biciuiesc atât de mult, încât reușesc să mă îmbolnăvesc destul de des.

Ești capabilă să pui pe cineva la respect într-o formă mai dură sau treci cu vederea mesajele răutăcioase? Da, sunt, și trebuie să recunosc. Pentru că omenii judecă fără să cunoască. Pot fi chiar și tare rea. Apoi, mi-e ciudă că am răspuns.

Câți bani câștigă azi Victoria Roșca și ce mod de viață duce? Duc un mod de viață simplu, normal, cu venituri care îmi permit să trăiesc decent. Am avut nevoie de doi ani să strâng bănuți pentru prima mea mașină. Și adunăm cu Viorel ca să ne cumpărăm cuib. Pentru că stăm încă cu chirie și n-am nici o problemă să recunosc asta, deși tare multă lume se miră. Nu am venituri colosale, pentru că nu iau contracte și colaborări cu oameni dubioși.

La ce ne ajută azi modestia? Ajută să nu huim în dodii. Să muncim. Să creștem. Să fim în veșnică căutare. Să nu aiurim. Să rămânem oameni. Și să nu ne oprim la primul „bravo”.

text: Ileana Rusu, Foto: Sergiu Rotaru

#idee