Viorica Andrițchi
Doctor habilitat, profesor universitar, director al Institutului Național pentru Educație și Leadership
Pentru ea, educația nu este doar o profesie, ci o formă de a dărui. Cu mintea, dar și cu inima. Nu le putem cere profesorilor și liderilor din școli să devină mai buni dacă nu le oferim sprijin autentic, vizibil, constant. Susține că trebuie să avem curajul să ne întoarcem la esență: la valorile umane, la educația bazată pe sens, la învățarea continuă ca formă de respect față de profesie și față de Eul nostru profesional.
Bunătatea nu e o slăbiciune, ci o forță de transformare.
Anul 2025. Am reușit să consolidez echipa Institutului Național pentru Educație și Leadership, împreună am creat o rețea națională de 1000 de mentori care deja activează în sistemul educațional. Este una dintre realizările care îmi aduce cea mai mare împlinire.
Am avut onoarea să contribui la elaborarea celor mai importante documente de politică educațională pentru învățământul general din Republica Moldova – Concepția privind dezvoltarea curriculumului școlar, Cadrul de referință al Curriculumului Național, Metodologia de evaluare a curricula școlare, Metodologia de dezvoltare a curricula școlare.
A fi femeie în 2025 înseamnă echilibru între identitate, responsabilitate și libertate. Înseamnă a-ți asuma cu demnitate rolurile multiple – profesional, personal, social – fără să renunți la propria autenticitate. E despre a trăi într-o lume în care lupta pentru respect, voce și vizibilitate continuă. Este și despre curaj: curajul de a vorbi, de a spune „nu” când trebuie, dar și de a spune „da” visurilor, carierei, propriilor limite sau alegeri. Înseamnă, poate mai mult ca oricând, să nu mai fii definită de ceea ce „trebuie să fii”, ci de ceea ce alegi să devii.
Când totul în jur pare că se clatină, liniștea mea vine din interior, din acele repere adânc așezate în mine: credința, valorile, oamenii dragi și sensul a ceea ce fac. Mă ancorez în lucrurile simple: o respirație adâncă, o plimbare în natură, o carte care îmi reamintește cine sunt, o conversație sinceră cu cineva apropiat. Îmi găsesc echilibrul în tăcere, în scris, în rugăciune – spații în care gândurile se așază și inima își amintește că nu sunt singură, că totul e trecător și că fiecare criză aduce cu ea și o formă de renaștere. Dar mai ales, liniștea vine din încrederea că și în mijlocul haosului pot rămâne fidelă mie însămi. Că pot merge mai departe, chiar și cu pași mici, dacă nu uit de ce și de unde am pornit.
Cred eu, dar „spune și lumea”, că cea mai puternică trăsătură a mea este perseverența, dublată de corectitudine. Perseverența nu este doar rezistența în fața obstacolelor, ci o fidelitate liniștită față de valorile în care cred și față de misiunea pe care mi-am asumat-o. Corectitudinea față de oameni este firul roșu care mă ghidează în toate relațiile profesionale. La toate acestea se adaugă un lucru esențial: pun suflet în ceea ce fac. Nu pot lucra pe jumătate sau formal.
Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o în parcursul meu profesional este că transformarea reală nu pornește doar din politici și programe, ci din oameni. Din relații construite cu încredere, din leadershipul care inspiră și din formarea care atinge nu doar mintea, ci și sufletul. Ca formator de profesori și directori, și acum, în rolul de director al Institutului Național pentru Educație și Leadership, am înțeles că adevărata schimbare nu se impune, se cultivă.
„Acasă” pentru mine nu e doar un loc, e o stare de suflet. E spațiul în care pot fi pe deplin eu, fără măști și fără teamă. Acasă e unde mă simt înțeleasă, acceptată, așteptată. Pentru mine, acasă înseamnă rădăcini și sens. Acasă este locul unde este familia mea, cei care îmi dau curajul de a pleca și puterea de a reveni.
Mă împlinește conexiunea autentică, cu oamenii, cu mine însămi. Mă împlinește tăcerea de după un lucru făcut bine, recunoștința din ochii cuiva, sau liniștea interioară care vine când știu că am fost acolo unde trebuia, așa cum trebuia. Dar dincolo de toate, cea mai profundă formă de împlinire o simt atunci când privesc la fiii mei și văd în ei rodul grijii, educației și al valorilor pe care le-am cultivat zi de zi.
Schimbarea nu se impune. Se cultivă
Interviu de Ileana Rusu , Foto: arhiva personală