Fișier
Funcție: Avocată, director al Centrului de Instruire a Avocaților al Uniunii Avocaților din Republica Moldova;
Data și locul nașterii: 31 iulie, s. Colibași, r-nul. Cahul;
Studii: Facultatea de Drept, USM
Premii: Diploma de onoare a Ministerului Justiției al R. Moldova „Pentru contribuția la promovarea profesiei de avocat, apărarea valorilor democratice, a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale cetățenilor”;
Coordonare: Rodica Ciorănică
Foto: Arhiva personală
Avocat instruit – este nu doar motto-ul Centrului de Instruire a Avocaților în care Viorica Grecu a depus timp și suflet, dar probabil și marea realizare a vieții ei profesionale.
LA ÎNCEPUTUL LUI 2020, am trăit intens fericirea unor împliniri personale și familiale care nu pot fi asemănate cu nimic din ce a fost înainte. Mai degrabă ele vor rămâne în amintire, decât necunoscutele în care ne-a atras pandemia. Privind înapoi, spre 2020, pot spune că nu atât adaptarea la noile rigori sau depășirea temerilor au fost dificile, cât provocările profesionale. Însă, în pofida impasurilor, mi-au adus și acestea satisfacția unor examene luate cu multă însuflețire.
PE DE ALTĂ PARTE, organizarea judecătorească a întârziat cu digitalizarea, iar pandemia a pus presiune pe sistem. Acum, în pași grăbiți, se pune în practică citarea electronică, utilizarea semnăturii electronice, însă nu e destul pentru optimizare. În 2020 s-a resimțit problema veche, a insuficienței judecătorilor. Numeric, componența judecătorilor nu s-a schimbat prin lege de 20 de ani, iar numărul dosarelor a crescut impunător și acest neajuns s-a manifestat ca o explozie neașteptată. Cu preconcepția că judecătorilor nu li se cuvine să se plângă, ci să accepte starea de fapt, există riscul ca unele instanțe să fie împinse de circumstanțele pandemice spre colaps. Așa că judecătorii și staff-ul instanțelor care au rezistat până acum condițiilor, aproape imposibile, merită apreciere.
ÎNTRE MIJLOCUL LUNILOR martie și aprilie estimam complexitatea situației și soluțiile posibile pentru a continua instruirile la Centrul de Instruire a Avocaților. Apoi, la scurt timp după intrarea în vigoare a măsurilor de prevenire a pandemiei, cu ajutorul partenerului nostru, Asociația Barourilor Americane Inițiativa pentru Supremația Legii în Moldova și sprijinului financiar al Ambasadei Statelor Unite ale Americii, am izbutit să lansăm Platforma de Instruire la Distanță. Împreună cu echipa de formatori ai Centrului am însușit ”din mers” tehnici și elemente necesare învățării adulților în format online și în tempouri uluitoare am reluat procesul de instruire. Începuserăm crearea Platformei pentru instruirea la distanță în primăvara 2019 și, tot atunci, când încă nimeni nu cunoștea ce este ”Zoom”, adaptam această aplicație la baza webinarelor pe care le planificam pentru 2021 și mai târziu. În condițiile pandemiei a trebuit să grăbim procesul, astfel încât am realizat sarcina în doar două luni. Aveam o singură opțiune: să reușesc.
DAR SIMT CĂ NU AM ATINS încă apogeul carierei, deci, sper să urmeze. Dar și ceea ce am realizat e important. După fondarea Centrului de Instruire a Avocaților, în februarie 2018, am acceptat sarcina de a dezvolta această instituție, în timp ce nimeni nu își imagina încă drumul pe care vom merge. Am evoluat fenomenal într-o școală pentru formarea profesională cu o echipă de formatori unică, cu interes pentru instruiri din partea avocaților și avocaților stagiari, nemaiîntâlnit în alte părți, cu renume în țară. Procesul de dezvoltare al Centrului este unul viu, continuu, adaptabil necesităților la zi, ce implică capacități manageriale, energie creativă și dedicație sută la sută, ceea ce mi se potrivește.
SUNT O PERSOANĂ CREATIVĂ și mi-am făcut din profesia mea un mod de viață. Sunt orientată către propriile trăiri interioare, reflexivă și tot timpul în căutări. Sunt omul ce dăruiește și, sper, pe care se poate conta.
DACĂ MI-AȘ FACE un autoportret, aș începe cu tabieturile în dimineți. Femeia inventivă în culinărie și aranjarea mesei, a confortului din jur. Cea care prețuiește fiecare minut de comunicare cu fiul Pavel și familia extinsă, cu fabuloșii mei prieteni. Cu mult umor sub masca plină de seriozitate. Pasională, mereu. Ador cărțile. Scrisul. Artele vizuale. Aromele. Călătoriile.
DACĂ MI-AR STA ÎN PUTERI aș schimba în R. Moldova educația copiilor în școli, gimnazii, licee.
ÎN TIMP, am învățat că totul, în viața proprie, ocupă un anumit loc ca întâietate, importanță, valoare. Iar cu ceea ce e la capătul listei – că trebuie să mă despart ușor, să fac loc și timp pentru altcineva, altceva.
NU VOI UITA NICIODATĂ acea tradiție sublimă când mama ne cumpăra de Paști, mie și surorii Anișoara, rochițe și săndăluțe noi! Apoi, mai măricică fiind, momentele în care învățam să fiu curajoasă. De prin clasa a 5-a călătoream de una singură, cu autobuzul, prin orășelele apropiate. Era suficient să merg o dată cu mama, după care insistam că pot singură. Cu cât creșteam, se măreau distanțele. Mi-s dragi amintirile cu fetița isteață ce-și lărgea, instinctiv, spațiul căutărilor. Cât de nostim e că am păstrat și acum însușirile din copilărie!
CEL MAI FRUMOS VIS în copilărie a fost să dansez vals la un bal, așa ca Natașa Rostova.