Viorica Nagacevschi: Femeile vor dragoste| #womeninspire

Notar, scriitoare

După mulți ani în care a savurat statutul de femeie liberă și s-a concentrat pe scris, notariat și fiul său Vasile, în vara acestui an soarta i-a arătat că viitorul poate avea mai multă culoare și i l-a scos în cale pe Mihai. În septembrie, Viorica și Mihai s-au cununat. Viața continuă, doar că lista ingredientelor e mult mai ofertantă acum!

Viața e ca un bestseller, cu cât vei fi mai ingenioasă, cu atât vei îndoi curcubeul deasupra ta.

Viorica, lasă-mă să te felicit pentru această toamnă care repetă emoții de acum 30 de ani… Cum ești? Aceeași, dar… totuși altfel. Mi-am schimbat decorul de femeie, am îmbrăcat alte dimineți și mi-am așternut covoare măritate în casă. Cam așa sunt azi.

2022 ți-a adus evenimente pe care nu le-ai visat… Ai îmbrăcat încă o dată o rochie albă? Am îmbrăcat o rochie roz–aprins. Mi-am pus ojă la fel de focoasă, am încălțat tocuri și mi-am lăsat pletele să le bată vântul. A fost o mirare și pentru mine. Nu credeam că o pot face. Dar… mi-am deschis ușa ca să trăiesc mai viu restul acestei vieți.

Rutina ta era cu multă liniște, lecturi, cărți care mai de care, scris și escapade la Vasile sau cu Vasile. Cum arată noua ta rutină? Mă simt ca într-o lungă după amiază. E cald. E simplu. E ca o linie melodică de Ennio Morricone. E cumva ca la un teatru cu cortină, a fost ceva deschis, apoi s-a închis. Și stai într-o imensitate care aparține doar la doi oameni, în care secretele nu mai sunt secrete, cafeaua se face la singular pentru doi, iar celelalte lucruri nu se împart nicicum. E întregul infinit și plămânii au un singur aer: noi.

Mihai are doi copii maturi și tu ai unul. Care au fost reacțiile lor? Wow! Aici a fost chiar interesant. Vasile a ridicat cerul de bucurie. L-am surprins cu noutatea chiar de ziua lui. Cu copiii lui Mihai au făcut cunoștință la telefon mai întâi, apoi s-au văzut în Moldova. Reacțiile lor au fost mature, a unor oameni care au înțeles că părinții au avioanele lor în cap și, câteodată, pot chema tinerețile înapoi. Decența noastră i-a făcut să spargem stereotipurile legate de vârstă și am devenit oameni-prieteni.

Ce ai găsit în Mihai? Nu am căutat ceva ca să găsesc. Mihai este omul care mă împlinește, este aerul pe care îl respir. Nu mi-am dorit enigmaticul, pentru că există Cehov. N-am răscolit chintesențe în iubire, pentru că îl avem pe Eliade. La timpul meu, am citit atâtea povești, încât azi vreau realitate, vreau trăire. Ne plătim biletul de existență în lumea asta și dacă totuși faci o plată, s-o faci, cel puțin, pentru calitate.

Îți plac începuturile? Îmi plac oglinzile. Mi-i dragă să mă privesc în el și să-mi asortez rochia întocmai cum el zâmbește pe sub sprâncene, misterios. Mi-i dragă să îmbrac cămașa lui de parcă m-aș băga sub pielea-i care mă duce cu el peste tot. Ador să-l simt la spate, de parcă ar fi zidurile ridicate până la cer. Mi-i drag să miros sarea lui, la fel cum ai prăji soarele în ochii Pământului. E cu totul altfel… de la un timp încoace.

Sunt o mulțime de femei care se tem de singurătate. Tu te-ai temut vreodată de ea? Eu l-am avut mereu pe Vasile. Singurătatea nu e despre pustietate. Singurătatea e despre timpul plin de tine pe care îl administrezi așa cum ți-l dorești.

Asta pentru că ai lumea sufletului plină… Dar ce le-ai spune femeilor care se tem că nu vor mai fi împlinite niciodată după un divorț sau o pierdere? Viața e ca un bestseller, cu cât vei fi mai ingenioasă, cu atât vei îndoi curcubeul deasupra ta. Poți să recompui un vers, un cântec, dar nicidecum viața ta. Sentimentul de neîncredere este o povară reală. El vine la pachet cu toate nopțile și frământările de peste ani. Ador cuvântul „perestroika”. Eu l-aș recomanda ca un vaccin tuturor celor care se uită cu nervul stins spre viitor.

Notariatul îți oferă un confort material și social, iar scrisul – o legătură strânsă cu lumea ta interioară. Cum le împaci? Ai vrut să renunți vreodată la vreuna dintre ele? Este imposibil. Imposibil să exist fără scris și fără lumea care mă ține cu picioarele pe pământ. N-aș putea să nu scriu ceva de genul versurilor din ultima mea carte „Răsucește-mă în jurul visului tău”.

La ce visează Viorica Nagacevschi? La o carte nouă.

Ce vor femeile? Dragoste. Multă dragoste.

#iubire