VLAD SABAJUC, TOT EL SATOSHI, ESTE ÎN ANUL LUI. PORNEȘTI RADIOUL, ÎI AUZI VOCEA. MERGI LA UN CONCERT, SCENA E A LUI, INTRI PE REȚELE, CAM TOT AȘA. VLAD ESTE LA ACEA ASCENSIUNE PERFECTĂ ÎNTR-UN TIMP PERFECT PENTRU TALENTE INCONTESTABILE. VINE DIN CAHUL, A FĂCUT ACTORIA LA CHIȘINĂU, CÂNTĂ ȘI SCRIE TEXTE RUPTE DIN REALITATE, IAR ÎNTR-O PERIOADĂ SCURTĂ A CUCERIT ȘI A URCAT PE CELE MAI MARI SCENE ALE ȚĂRII.
SATOSHI este despre gândire trează și înțelepciune, lăsându-ne perplecși în acele momente în care descoperim că vorbește parcă ceea ce noi nu avem curaj să spunem.
Cum a fost trecerea de la Cahul la Chișinău și cum te-au primit inițial oamenii de aici?
În septembrie 2017, după absolvirea liceului la Cahul, am venit să învăț la AMTAP, la Chișinău. Aveam mulți cunoscuți din comunitatea muzicală rock, adunați cât am cântat cu prima mea trupă – Anxiety. Plus, mai erau vreo doi prieteni vechi de la Cahul, care deja studiau la capitală. Cred că poezia lui Vasile Romanciuc „Note de Provincial” ar defini exact ce simțeam și ce atitudini aveam.
De ce acest nume de scenă, Satoshi?
Îmi place Japonia. Istoria ei, muzicalitatea limbii, caligrafia, mâncarea și stilul de viață, gândirea lor, profunzimea și bogăția spirituală/culturală, anime-urile, manga, artele marțiale japoneze. Când proiectul abia se țesea, culegeam crâmpeie de identitate de unde puteam, iar denumirea e cea care e în prima linie a expunerii publice și deci am vrut una reprezentativă, dar, în același timp scurtă și ușoară. Mi-a găsit-o bunul meu prieten și actualmente tour-managerul și Dj-ul meu – Iura. Înseamnă „gândire trează”, „înțelepciune”.
Cum integrezi elementele de teatralitate sau expresie scenică în spectacolele tale muzicale?
La actorie, datorită pedagogilor dedicați de care am avut noroc, îndeosebi datorită coordonatorului artistic al clasei mele – Nelly Cozaru, am dezvoltat câteva postulate: a) Timpul scenic este limitat, deci nu poți fi „oricum” sau „pur și simplu” în scenă – ai un moment de deschidere și de lucru psiho-fizic cu publicul, care a avut încredere în tine și îți oferă ce are mai scump – timpul și atenția. b) Ceea ce facem noi este o meserie, un lucru și necesită pregătire, disciplină și profesionalizare. c) Corpul actorului (al artistului-interpret) este un instrument prețios de translare a ideilor și emoțiilor și, respectiv, trebuie să fie cât mai dotat, versat și în formă.
Te-ai gândit la începuturi că după teatru va urma muzica?
Muzica a existat în viața mea cu multă vreme înaintea teatrului. Prima trupă am creat-o în 2012.
Crezi că trăiești acum un vis sau te-ai trezit demult din el?
Nu am visat în sensul dat niciodată. Eu visez constant doar la acel zvâc care m-a inspirat la 14 ani. În rest, totul e mult mai conștientizat decât aș dori chiar.
Ai reușit să simți indivia între artiști sau ești încă printre bule de săpun?
Am reușit.
Care este cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat până la etapa actuală?
Cea mai mare provocare este de fiecare dată când scriu și ajung să mă autocenzurez și să pierd libertatea procesului creativ. În rest, din moment ce un lucru este făcut constant, provocări care ar putea uimi nu apar, cu excepția celor care nu țin de lucru.
Cum gestionezi presiunea și așteptările care vin odată cu succesul rapid în industrie?
Nu am o problemă cu asta. Unica presiune este din partea mea, vizavi de sinceritatea și prospețimea gândului.
Cum îți împaci viața personală cu cariera intensă în muzică? Ești într-o relație?
Nu o împac deocamdată deloc.
Care este cea mai tare lecție pe care ai luat-o din experiența ta în actorie și cum ai aplicat asta în muzică?
Arta este un domeniu practic. Cu cât mai mult încerci, cu atât mai repede înțelegi ce faci și poate chiar pentru ce faci. Încercarea și exersarea sunt cele mai funcționale și constante mecanisme.
De ce îți este cel mai mult frică?
De trecerea timpului.
Succesul tău de azi, înseamnă munca asiduă de ieri. Ai vreun regret în toată povestea asta?
Nu am regrete în acest sens.
Care este următoarea scenă pe listă?
Toate pe care încă nu am fost.
Deja cred că ai sute de fane. Rămâi băiatul modest și comunicabil sau îți pare că timpul nu este chiar atât de mult?
Încerc să comunic în măsura posibilităților și să le acord tuturor ascultătorilor care au nevoie – suficientă atenție. Am avut și o serie de fan meet-uri offline în toamna 2023. Nu tolerez doar când oamenii uită că sunt oameni atât ei, cât și eu, și elementar nu se salută, sau într-un context de înaltă tensiune emoțională și fizică nu țin cont de o etichetă elementară, umană.
Ce vrei acum?
Vreau la Cahul. Vreau pe scenă.