Vladimir Beşleagă: „Îndoiala a fost şi rămâne principiul meu de viaţă.”

Tot ce am crezut despre el a fost adevărat. Mă întreb când îmi va povesti și ceea ce nu am crezut încă. Va fi și ziua asta.

L-am sunat marţi dimineaţa. Întrucât era în troleu în căutarea cifrelor norocoase de pe bilet, pe care le adună cu drag, a trebuit să revin; prea aglomerată era dimineaţa lui din acea zi. Ne-am întâlnit peste câteva zile lângă Teatrul „Licurici” și fiecare secundă în care îmi vorbea putea deveni un posibil titlu de carte sau capitol… Am trăit câteva stări alb-negru și am discutat despre viaţa care nu ar trebui să moară niciodată.

Sufletul acestui bărbat a scos foarte multe litere în acești 85 de ani, dar niciodată îndeajuns pentru noi. Şi, astăzi, el, foarte laconic, și-a așezat pe hârtie Decalogul. Mereu mi-a fost frică de frazele scurte în care ar putea încăpea sufletul unor pagini întregi…

 1. La ceasul dimineţii, cu sufletul curat, să spui în ruga ta: „Mulţumescu-ţi, Doamne, pentru această zi pe care mi-ai dăruit-o şi-ţi jur că voi osteni din toate puterile ca s-o trăiesc cu rost şi folos, nu atât pentru mine, cât pentru binele tuturor oamenilor…

2. Da, lumea este aşa precum este: clădită pe Rău. Dar să nu uităm nici măcar o clipă că se ţine pe Bine.

3. Îndoiala a fost şi rămâne principiul meu de viaţă.

4. Ştiu: Zilele îmi sunt numărate. Dar eu am să le înmulţesc! Cum? Am să muncesc câteva ore, după care am să dorm un scurt somn. Apoi iarăşi am să lucrez şi iarăşi am să… aţipesc… Şi, aşa, dintr-o singură zi, am să fac trei şi… patru…

5. Textele la care lucrez, mai întâi le Visez, abia după aceea le trec pe hârtie sau pe suport electronic.

6. Ca să înţelegi ceva din viaţa pe care o trăieşti, caută a trece prin toate nenorocirile şi durerile posibile, gustând-o până la fund, până la cel mai negru tragism, dar… Dar când vei purcede a o interpreta şi ordona, s-o abordezi sub aspectul Comico-Ironic, dacă nu doreşti să-ţi ieşi din minţi, căci, până la urmă, vei înţelege întreaga absurditate a existenţei noastre pe acest binecuvântat şi totuşi nenorocit pământ…

7. Aut Caesar, aut nihil.

8. „Copil, mi se păru că viaţa-i Paradis,

Bătrân, am înţeles că nu-i decât Infern.

Efemeridă eu, – tu,Timpule Etern,

De astăzi, vezi, mă mut

Să locuiesc în Vis.

Tu, Visule, deschide poarta larg!

Vin eu, cel amăgit de-o splendidă Poveste.

În urma mea, mulţime, durerile se sparg

Şi munţii-şi pun năframe de negură pe creste.

Să fugi de viaţa asta, trebuie să fugi de tine,

Căci visele, cu toate, din sufletu-ţi răsar.

Nici ele nu-s la fel: Vis Alb sau Vis Coșmar…

Dar cine-ţi dă alt Suflet? Da, alt Suflet, cine?..”

9. Nulla dies sine linea.

10. Ende gut, alles gut!

 

foto: Natalia Mitereva

concept: Ana Popenco