50 de nuanțe ale lui Roger Gladei

Text: Rodica Ciorănică Foto: Nadia Kuzmina

Nuanțele. Sunt cele care fac diferența și dau culoare. Și dacă doar griul are 50 de nuanțe, câte ar avea omul? Să începem cu aceeaşi cifră filiformă. Primul invitat al noului nostru proiect este avocatul Roger Gladei, gata să fie zdrenţuit în 50 de nuanţe.

In the driver’s seat – Rodica Ciorănică. Singura condiţie obligatorie a călătoriei – sinceritatea.

Focul din vatră

1. Tata a iubit-o pe mama, a fost reciproc de fapt. Reveniți după facultate în raionul de baștină, el – medic-șef tinerel, ea – pediatru începător, a curtat-o așa cum numai el știa. Mama era domniță văzută și mândră. Eram deja prin clasa a cincea când am supărat-o rău pe mama, încă nu învățasem însă să-mi cer scuze. Du-te și spune-i: mă rog de mă iartă – mă îndemna tata, așa se cuvine unui bărbat.

2. Vorbesc destul de des cu tata: merg să pun o lumânare și-i cer sfatul, mă întreb cum ar fi procedat el. Dom’ doctor era om văzut la policlinica din Drochia, iar în Carpați, la odihnă, toți erau în jurul lui, avea cu el cele mai tari bancuri și istorii din viață. Slavă Domnului, avea ce povesti, într-o familie de răzeși cu nouă copii istoriile nu trebuie inventate.

3. Mama este cel mai grijuliu om din lume. Deunăzi și-a pus vaccinul, cum, zic, nu ai febră, ceva? Ei, eu febră am avut de două ori în viață, zice mama, mai bine spune ce ai mâncat azi? Tata cu mama au avut grijă mai întâi unul de altul, apoi de sine. Când tata a căzut la pat, mama a fost lângă el zi și noapte. I-a fost greu fizic, dar nu cred ca s-a gândit vreo clipă că poate fi altfel.

4. Cred că lângă un bărbat iubitor, femeia dă în floare și în rod. E valabil și opusul. Ce rost are să vânezi mamutul dacă acasă nu are cine să-l gătească? Și ce rost are să faci focul în vatră dacă nu vine nimeni la ea?

5. Copiii sunt prietenii mei cei mai buni, consilierii, dar și criticii cei mai sinceri. Avem și secretele noastre, cu mezina de exemplu am câștigat împreună un tender foarte important, doar noi doi știm rețeta.

6. Copiii noștri au crescut liberi, le-am turnat apă la rădăcini și au crescut drepți. Odată mi-a fost rușine la adunarea părinților, unde o mămică se plângea cât de complicate sunt temele de acasă. Atunci m-am prins că eu n-am idee ce au copii mei pe-acasă. Dar să știți cât de mândru mă simt acum, în pandemie, când trag cu urechea dimineața la lecțiile online în care mezina Francesca este tare de tot.

7. Familia este o valoare de netăgăduit, nu o substituie nicio formă mai hype sau trendy. Nu-i înțeleg pe cei care nu vor copii, ei schimbă rostul vieții pe confortul imediat, dar uneori prea târziu realizează. La fel, nu-i înțeleg pe părinții care-și lasă copiii, nu mă refer la cei care pleacă la câștig, anume pentru asta pleacă, dar la cei care se despart cât copiii sunt mici. Lumea critică avortul, adică dreptul de a nu da viață, dar mult prea tolerant privește la avortul moral, atunci când copilul este pus pe planul doi, lăsat în tindă.

Testul Tanti Fima

8. Într-o iarnă, fiind cu frate-meu la urat în sat, tanti Fima, vecina bunicii, ne întrebă unde vrem să învățăm, ce vrem să ajungem în viață? Eu la Politehnică, sare primul fratele, da eu la Istorie, urmez eu mai molcum, așa. O, Robert o să ne repare mașinile, zice mulțumită tanti Fima, da tu cu Istoria ce-ai să faci?

9. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu, dar și părinților (l-am rugat atunci pe tata să meargă cu mine la Chișinău, nu știam exact unde vreau să depun actele) că am mers la Istorie, de acolo am fundamentul cunoștințelor, acolo am întâlnit-o și pe viitoarea mea soție. A urmat apoi și Dreptul, după care Finanțele la ASEM și MBA-ul de Grenoble, însă prima facultate mi-a rămas în memorie ca și prima dragoste.

10. Prestația academică este un sine qua non, o trambulină pentru viața de mai departe, dacă doriți. Ah da, nu trebuie să te complici cu învățătura dacă te mulțumești să fii un pasager al vieții, iar drive-ul de a conduce propria soartă nu te pasionează. La facultate, am avut și colegi care au fugit din bibliotecă la bazar, doar că unii au pățit ca în bancul cela: dacă cu o mână conduci și cu alta cuprinzi fata, nici una, nici alta nu-ți iese bine.

11. Învățați, dar mai întâi învățați a învăța – așa ar fi sfatul meu pentru cei cu facultatea în față. Dacă mergi la Istorie, mai întâi citește-l pe Berdyaev cu «Смысл истории» sau măcar pe Yuval Noah Harari cu „Sapiens” sau „Homo Deus”. Istoria nu este despre războaie, ea însăși este războiul de țesut pe care fiecare își țese propriul covor al vieții.

12. Înțelegerea istoriei te imunizează de poveștile politicienilor, poți adormi copiii cu legendele despre cățelușa Molda, dar vasele de lut ars din cultura Cucuteni oricum aparțin tuturor românilor. Apropo, simbolul yin-yan apare la strămoșii noștri ieșeni cu vreo mie de ani înainte de China. Mă întreb uneori cum de nu s-a găsit niciun politician mai șmecher să-i înainteze pretenții teritoriale.

13. După facultate, am făcut-o un an pe profesorul universitar, dar am plecat repede în teren, nu mă simțeam în apele mele când trebuia să povestesc azi studenților ceea ce am învățat ieri. Este inflație de studii, dacă doriți, valoarea studiilor vine din experiența profesorului și asta dacă el nu doar vrea, dar și știe, cum s-o împărtășească.

14. Am revenit recent la profesorat, e cu totul altceva când povestești din viață, studenții (mai bine zis judecătorii și avocații, viitori sau deja, cu ei am cursuri) te sorb cu paiul dacă te-au detectat că știi ce vorbești. E o plăcere profesională de ambele părți: tu – că ai cui, ei – că au de la cine.

Profi

15. La birou, avem două criterii de recrutare nescrise: cumsecădenia și bunul simț. Prima te ține drept și tare, a doua – te învață să fii flexibil și deschis pentru nou. Am observat că cine le are – învață ușor, crește rapid și este iubit de colegi și clienți.

16. În avocatură, vorbesc proiectele și clienții, nu sloganele de marketing, iar proiectele mari și durabile nu le faci singur. De asta am ales să fim o echipă, chiar dacă avocații de regulă sunt percepuți drept one man show. Cred în spiritul de echipă, în simbioza energiilor, în care fiecare are un aport propriu, diferit de alții. Este win-win, oferi, dar și primești, de fapt ca și peste tot în viață.

17. Da, avem o echipă tânără și frumoasă, profesioniști de marcă și oameni dintr-o bucată. Suntem diferiți, fiecare cu un temperament și caracter aparte, dar toți cu o maturitate emoțională și simț al umărului bine reliefate. Deja nu mai știu cine pe cine inspiră mai mult – eu pe colegii mai tineri sau ei pe mine.

18. Tata, ce ai făcut azi bun? Mezina era încă micuță când mi-a pus această întrebare pentru prima dată. M-a pus pe gânduri, să-i povestesc ce opinii juridice deștepte am scris sau cum m-am bătut ca leul în judecată? Nu, asta pot toți, cel puțin majoritatea. Ce iese din asta, contează mai mult, de fapt acesta este rostul profesiei.

19. Împreună cu clienții noștri am construit spitale, am făcut drumuri și am adus apă în casele oamenilor. Mai nou, am intrat în creația legislativă, deja mai multe legi au pe ele și marca biroului nostru. Da, nu știm a pune cărămizi sau a trage conducte, dar în fiecare dintre cărămizile sau conductele clienților noștri este și un pic din munca noastră.

20. Am muncit într-un colectiv de o mie de oameni, acum muncesc în unul de zece, dar care lucrează cu mii de oameni din întreaga lume. Nu cred că m-aș întoarce vreodată într-o organizație mare, se pierd oamenii după fețe acolo. Am observat că și micii întreprinzători îmi sunt mult mai aproape de inimă decât corporațiile mari, transnaționale și uneori trans-omenești. Cred în afacerile în care patronul vine la lucru în fiecare dimineață, dă binețe și dă din coate alături de ceilalți.

21. Mă indignează, mezina Francesca este martor, paraziții societății – cei care îi dau cu mita, contrabanda și evaziunea fiscală, calcă peste contractul social, după care își scriu trufaș averile după „mătușa Tamara”. Aș propune ca fiecare să umble cu declarația fiscală în buzunarul din spate, iar înainte de a deschide gura să strige un slogan propagandist – să scoată declarația la vedere.

22. Deunăzi mi-am dat seama că avem mai mulți prieteni profesionali decât clienți. Best friendship este o formă de colaborare cu colegii din occident, în special cu firmele internaționale mari de avocatură, în care nu ai nici un fel de document formal și, respectiv, nici un fel de obligații contractuale. Funcționează însă mai bine ca orișice contract, pentru că se bazează pe respect și profesionalism. La prima bară îți sar sandalele, nu ești singurul care este top lawyer, însă după câteva proiecte comune începi să te înțelegi din jumătate de cuvânt, indiferent că te afli în Londra, Hong Kong sau Chişinău.

Lumea din afară

23. Mă atrag mai mult călătoriile spirituale, acolo unde îți umpli bateriile și vezi lumea altfel. De la călugării din Prodromul, schitul românesc de pe Muntele Athos, dar și de la bărbosul centenar sihastru din coliba aflată în drumul fiarelor în munții Himalaya, am învățat aceleași lucruri: bucuria adevărată vine din lucruri simple, dintr-o viață trăită în împăcare cu sine și cu natura.

24. În vacanțele cu copiii, neapărat combinăm plăcutul cu utilul, în prima vizită la Barcelona am reușit să vedem doar Muzeul Național de Arte, cel de pe munte. Valea Templelor din Sicilia, grădina botanică din Madeira, cele 4 anotimpuri ale insulei La Gomera sau Muzeul lui Columb de pe insula Porto Santo, în care ghidul îți povestește doar ție, cu o voce mai discretă, cum și de ce a trecut Columb pe la amanta sa de pe insulă înainte de a pleca să descopere America – parcă te atingi de trupul dezgolit al Istoriei, îi simți aroma și nectarul.

25. Florența este orașul în care aș reveni ori de câte ori ar fi posibil. M-am îndrăgostit de el după serialul Demonii lui Da Vinci, stradelele lui pietonale încă mai păstrează alura de Renaissance. Acolo s-a trezit Europa din somnul medieval, plin de inchiziții, cruciade și indulgenţe vândute angro și en-detail. Fără Michelangelo, Da Vinci sau Botticelli mai rătăceam încă și azi miopi printre labirinturile istoriei, fără a se crăpa zorii de lumină. Faptul că astăzi nu suntem parte a vreunui imperiu și avem libertatea de ne a alege destinul, este și moștenirea dezinhibaților rebeli renascentini.

Dumnezeu din noi

26. The god is inside – răspunsul meu i-a ridicat sprânceana. Guru-ji, atunci la prima noastră întâlnire, m-a privit mirat, cu un surâs abia vizibil. Acum ne leagă o lungă drumeție prin viață, el venit din munții Himalaya și eu din stepele Moldovei, dar ambii cetățeni ai lumii. Când m-a pocnit criza vârstei de mijloc (mai bine zis, am citit în carte că la vârsta asta trebuie să vină), am luat sacul de dormit și papucii de munte și am mers la el acasă, la 5000 de kilometri distanță.

27. Rișikeș este capitala lumii la yoga, au vizitat-o Eliade și The Beatles, au înțeles-o însă fiecare în felul său. Primul a scris un tratat despre yoga după asta, am încercat să-l diger, dar nu mi s-a dat încă, cei din urmă au plecat doar un pic afumați. Fânul are miros diferit pentru îndrăgostiți și cai – vorba lui Jerzi Lec.

28. Dacă tot eram acasă la guru-ji, am mers și la festivalul internațional al yoga, are loc în primele zile ale primăverii, în fiecare an. Am fost primul moldovean acolo, primisem și titlul de ambasador yoga al Moldovei. Doar că nu m-am prezentat la ședința ambasadorilor, deci nu sunt excelență.

29. Mă mai cert cu Dumnezeu – vorba lui Vali Boghean, dar nu pot să-l mint. Cum să-l mint dacă el mi-a dat înger păzitor și-i tot dă chipuri de oameni care apar în viața mea. Unii sunt cu noi pe veci, alții pleacă sau îi plecăm noi. Intoxicăm o relație, sfidându-l pe Dumnezeu, apoi declarăm pretențios că este toxică și trebuie să scăpăm de ea, așa am citit în carte. Cam slăbuț argumentul, știința este seacă, dar pomul vieții este veșnic verde.

30. Yoga is a union of body, soul and mind – cu asta începe cursul guru-ji, omul care din cei puțin peste 30 de ani ai săi, mai mult de 10 ani a sălășluit ascet prin munții Himalaya, departe de oameni. Îl priveam îndoielnic în ochi în satsang-urile, un fel de șezători spirituale, din India, întrebându-mă de unde are înțelepciunea asta? Cum adică, tratează cancerul cu yoga și plante? Deunăzi, la Poiana, i-am confesat că a avut un mare rol în viața mea, la care mi-a răspuns candid: totul este în interiorul nostru, și lumina și călăuza spre ea.

31. Yoga nu este o religie: nu te ține în frică și nu-ți impune evlavie față de autoritățile formale. Dimpotrivă, te cheamă la autocunoaștere și o viață cu sens. S-ar putea să nu atingi starea de beatitudine, nu la toți le este dat, dar te alegi în schimb cu mai mult autocontrol, sănătate fizică și mentală. Dhyana, adică meditația, te ajută să preiei controlul asupra propriului ego, iar voința și calmul sunt niște bonus-uri intermediare. Nu că nu te-ar mai enerva nimic, ești om viu, dar începi să privești dintr-o parte, detașat, la „marile probleme”, îți dai seama limpede că majoritatea problemelor și necazurilor sunt doar în capul tău, iar unii oameni pur și simplu ar trebui să schimbe drama pe comedie, să nu stea posaci și cu fețele lungi.

Căutătorul desculț

32. You are a barefoot seeker – m-am alertat când am auzit asta pentru prima dată de la guru-zi. Adică cum, nu știu ce-i cu viața mea, dincotro și unde? Se pare că eram prea verde, cu timpul am înțeles: cel ce caută nu stă în loc, nu-l ia apa și nu-l suge mlaștina, este în continuă transformare. Citisem recent că seeker-ul este liber cugetător, deschis pentru noi informații, schimbă mediul din care face parte, nu se mulțumește cu lucruri ordinare. Așa da.

33. Nu-mi place să plutesc pe val sau în ape mici, un efort în plus întotdeauna merită. Este solicitant și extenuant uneori, dar să știți cât de mândri suntem la birou când auzim de la un client, citat de anuarele Legal 500 sau Chambers Europe: they go extra mile, see beyond the horizon.

34. Îmi plac oamenii cu noduri, au textură, deci caracter. Nu-mi plac însă oamenii încâlciți, șmecheri, au ceva putred la rădăcină, nu poți avea încredere in ei. Cred că, în mare, există două tipuri de relații între oameni: manipulare și înțelegere. Adică tipul Sarkozy, care a învățat denumirea florilor din grădină ca s-o cucerească pe a treia sa nevastă Carla, versus tipul Macron, care refuză să accepte vorba târgului precum că Brigitte nu i-ar fi pereche. Să fii manipulator nu-ți trebuie multă minte, deprinzi un set de șmecherii, cum ar fi expresiile lustruite sau selfi-urile filtrate, le debitezi angro, cu sau fără reciclare, și hopa, ai plasa plină de zevzeci gură-cască. Gata să-ți tragi partid sau cel puțin să te autoproclami influencer. Să înțelegi însă e altceva, înseamnă să dai o parte din tine altuia, dar și să-l accepți în interiorul tău. Nu o faci cu oricine, este prea intim, de asta și doare la despărțire, te desparți de o parte din tine.

35. Durerea este sănătoasă, nu mi-e teamă de ea, încerc să mă împrietenesc cu ea atunci când vine, am observat că și ea se supune dacă o accepți în prieteni. Suferința nu este însă sănătoasă, este o emanație a corpului-durere, copilul minții neastâmpărate și al egoului deshămat. Aveam o perioadă când mă apuca un val de suferință de plângeam în hohote, căutând milă pe intern și pe extern. Nu am mai plâns de mult timp, nu că s-ar fi împietrit inima, dar cred că nu este ea creată pentru a plânge de suferință, Dumnezeu ne-a dat-o pentru altceva.

Nenea cu desenele

36. Smerenia este calitatea pe care o tot învăț. Este calitatea omului puternic, drept, care nu are frică să cedeze, să lase de la dânsul, să se bucure de reușitele altora, să vorbească ultimul – cum spune Simon Sinek. Când ești smerit, nu umilești pe altul, nu culpabilizezi și nu manipulezi, simți o bucurie luminată atunci când aduci altuia bucurie.

37. Steluța, fata pe care o ajut în pornirile ei angelice, merge în satele Moldovei mai în fiecare săptămână, cu ajutoare bătrânilor și familiilor fără bani, dar cu inimă mare. Nu doar de sărbători, dar și în zile obișnuite, când toți își caută de treburile lor super-importante. La 5 copii biologici au înfiat încă 3, iar dimineața și copiii vecinilor aleargă la ei – povestește Steluța, iar eu mă prind la gândul că noi la oraș deja ne simțim eroi ai neamului când ne-am înmulțit cu unu sau doi copii.

38. Vine nenea cu desenele – așa ne întâmpinau copiii de la școala internat din Ialoveni când mergeam la ei cu doamna Svetlana, complicele nostru, care ținea să ajungem acolo cu daruri măcar de Paște și Crăciun. Desenele lui Victoraș, Anisia sau Maricica au făcut înconjurul lumii, la bordul ilustratelor noastre de Crăciun, pe care le-am expediat clienților și partenerilor. Știți cât e de plăcut să primești de la Londra sau Moscova un email de la un coleg de breaslă: mulțumesc, am intrat pe site-ul indicat pe ilustrată și am transferat și noi ceva bani copiilor, sper să le fie de folos. Oamenii, inclusiv avocații, se nasc buni la inimă, pe unii însă timpul îi face mai zgrunțuroși.

39. Viața m-a învățat să fiu un luptător, să nu mă las bătut. La o palmă în obraz țin să întorc un pumn în nas. Nu e creștinește, dar altfel se umple lumea de mitocani, se cațără în cap, nu doar prin parlamente. Totuși, de la o vreme realizez că e mai bine să lupți nu cu, dar pentru ceva. M-am încleștat deunăzi cu un coleg de breaslă care a încercat să mă defăimeze, să mă bârfească prin târg. L-am urcat pe scut, dar recunosc că nu am avut nicio plăcere, doar o doză de adrenalină poate.

40. Sunt imperfect și asta îmi dă putere să merg înainte. Mă feresc de oamenii care se dau perfecți, sunt anoști și lunecoși. Mă feresc și de succes, cuvântul însăși nu are nicio vină, dar oamenii au făcut din el blazon de pus pe poartă. Am auzit că seeker-ul de tip mediator refuză să împartă oamenii în câștigători și perdanți, vreau să cred că este despre mine.

41. De mic copil mă știu modest și cu complexe, poate între timp am mai depășit unele, sper că nu chiar pe toate. Nu am stat în prima bancă și nu am răspuns primul la lecții, toți colegii aveau deja note și puteau bate cărțile în ultima bancă, eu încă mă rușinam să ridic mânuța. La matematica superioară, la facultatea de finanțe, aveam senzația că sunt cel mai prost din grupă și așa voi pleca. Am luat însă zece la examen, am întors manualul pe dos, și asta la féfé. Să nu fii în pole position poate fi și de folos: la olimpiada republicană la geografie în clasa a 9-a am cedat fetelor dreptul de a răspunde primele, dar juriul a ales câștigător pe cel care completa mai bine.

42. Nu sunt hedonist, plăcerea neprășită este polul opus al suferinței, ambele sunt emanația egoului dezlănțuit. Mă amuză cei care-și pun fețișoara pe ecranul propriului telefon, care-și trag mașini cu opt cilindri în oraș sau cei care-i dau cu pelajul facial a la Rasputin. Dimpotrivă, mă atrag omenii modești și cumsecade, care nu vorbesc, dar fac, nu promit, dar livrează. Bunătatea este specia supremă a inteligenței – nu mai știu de la cine am auzit-o.

43. Mă tot frământă o întrebare, cum arată minciuna albă? Cu invidia albă m-am clarificat, nu face rău, ca și câinele care latră, dar nu mușcă. Mă prind la gândul că tot mai puțin tolerez minciuna, mi se pare nefirească, nu are omul nevoie de ea pentru a înainta în viață. Până la urmă, doar pe tine te minți și atunci te încâlcești și stai ca și calul cela pe imaș, ar putea alerga, e din neam de mustangi, dar a trișat și a fost încâlcit și încălecat. Cam așa e și la oameni, minți odată, faci primul compromis cu propria onoare, iei prima mită sau uiți să plătești impozitul, și după asta… n-ai ce vedea în oglindă.

V.I.P.

44. Îmi place să fiu alături de voi, la New VIP magazin. Mă inspiră proiectele voastre, atmosfera creativă și caldă de la birou, chiar și cafeaua e parcă mai gustoasă. Este și pentru mine o provocare să încerc a acredita paradigma New VIP, cu accent pe Valoare, Integritate și Profesionism.

45. Spuneam că bunul simț și cumsecădenia, manifestări ale integrității, ne-au format și forjat echipa. Am senzația că ceva similar se întâmplă acum la nivel de țară, oamenii încep tot mai mult să înțeleagă rostul de a fi om de treabă, om cu verticalitate. Ieșim parcă dintr-o negură a mizeriei morale, marcată de pupincurism și dominată de personaje mici, dar bombastice, cu rânza mare – vorba moldoveanului. Am comunicat în ultima perioada cu multă lume, atât din țară, cât și de peste hotare, sunt foarte entuziasmați de ceea ce se întâmplă în Moldova, sunt gata să pună umărul. Din ’89 încoace nu am mai resimțit acest spirit, cred că viitorul arată altfel.

46. Merci mult, apropo, pentru că mă tot luați în juriu la concursurile marca New VIP Magazin. Sunt atât de diferite, dar fiecare deosebit în felul său. La Omul Anului, punem accentul, deja al doilea an la rând, anume pe valoare, integritate și profesionism. Nimeni nu-și poate cumpăra titlul de Omul Anului, am declarat asta sus și tare anul trecut în fața întregii adunări, la evenimentul de lansare, și am observat că oamenii asta vor, să fie identificate și puse în valoare cumsecădenia și verticalitatea, adică valorile netrecătoare.

47. La Top Sexy, e un pic mai complicat. Avem de demontat un stereotip, un mod rudimentar, post-sovietic dacă doriți, de a percepe sexualitatea și energia feminină în general. Mă bucură însă că dezinhibarea spirituală, despre care vorbeam puțin mai înainte, a atins și acest subiect, iar fetele, mă refer aici la doamnele și domnișoarele care au acceptat provocarea de a participa în acest concurs anul acesta, știu să pună în valoare adevărata feminitate.

48. Este ceva ce mă lasă păgubaș de fiecare dată: acel străfulger în ochii femeii, care durează o fracțiune de secundă, dar umbli năuc mult timp. E un laser natural la care poate doar inteligența artificială să i se opună, pentru că este artificială.

49. Femeia este agentul creatorului pe pământ, mandatar autorizat, în termeni juridici. Ea dă viață, deci este însăși viața. De ce însă trebuia să fie agent provocator, de ce nu s-a gândit creatorul și la inima bărbatului, care este pusă la grea încercare?

50. Ce caut eu în femeie… anume feminitatea, sursa iubirii. L-am întrebat deunăzi pe guru-ji, unde este sursa iubirii, n-o să vă destăinui însă răspunsul, cred că fiecare trebuie să-l găsească pe al său…

Cumpără revista pe link-ul atașat: https://vipmagazin.md/product/aprilie-mai-2021-nr-187-188/

Abonează-te la articolele

Vip Magazin