Aveam 14 ani când am văzut Chișinăul pentru prima oară. Din Ucraina, familia noastră s-a mutat la Strășeni. Țin minte multe clădiri noi. Dar adevărata mea întâlnire cu orașul a fost în1979, atunci când după absolvirea Politehnicii din Odessa am fost repartizat la Chișinău.
Chișinăul era un oraș curat, îngrijit, în care dimineața străzile erau spălate. În anii 70 și 80 au fost construite foarte multe clădiri noi. Dintr-un centru al unei provincii, la început – rusești, apoi – românești, cu o populație ceva mai mare de 100,0 mii locuitori, în perioada de după război orașul s-a transformat într-o capitală veritabilă, cu 670,0 mii de locuitori. Propria istorie trebuie să o acceptăm așa cum a fost de fapt, vorbind deschis despre ceea ce a fost bine și rău în fiecare perioadă a ei. Unii politicieni ocărăsc mereu perioada sovietică, dar să nu uităm că 90% din tot ce are Chișinăul a fost creat anume atunci, între anii 1944 – 1990: practic, de la zero au fost create toate instituțiile de învățământ superior, au fost construite sute de școli, grădinițe pentru copii, două săli unice (Palatul Național „Nicolae Sulac” și „Palatul Republicii”), Teatrul de operă și balet „Maria Bieșu”, Sala cu orgă, mai multe teatre, o rețea largă de cinematografe, Case de cultură, Circul, Arena de atletism, numeroase alte construcții sportive, Aeroportul, gările auto, numeroase restaurante și cafenele, orașul subteran din Cricova, a fost creat un fond locativ enorm, sădite parcuri minunate, inclusiv două Dendrarii etc. Toate erau create reieșind din principiile urbanistice clasice.
În acele timpuri eu trăiam fără a mă simți deprimat, spuneam ceea ce gândeam, nouă ne era bine și confortabil în acea țară, chiar dacă existau și anumite dificultăți. Probabil, existau și oameni, printre care și artiști, care voiau să spună mai mult decât era permis, și anume acești oameni au format atitudinea negativă a majorității contemporanilor noștri față de vremurile sovietice. Noi îi vedeam pe acești oameni, dar ei nu ne păreau deosebit de remarcabili și atractivi. Țin să atenționez cititorii revistei Dvs. asupra faptului, că acum putem spune și scrie orice, și totuși în ultimii 30 de ani nu a apărut nici un artist de talia lui Ion Druță, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Eugen Doga, formația Noroc, Ion Aldea-Teodorovici, Petru Teodorovici sau Anatol Chiriac.
Să ne întrebăm: de ce? Să tragem concluzii și să corectăm situația. Noi înșine, fără sfaturile străinilor, care, cum arată istoria recentă, nu-s de mare folos.
Nu sunt de acord că farmecul de altă dată al Chișinăului a fost pierdut în totalitate. Mie îmi place în continuare orașul nostru, dar în ultimii ani eu sufăr aproape fizic, urmărind cum este distrus orașul meu drag. Au fost total încălcate principiile urbanistice de bază : caracterul complex, de ansamblu, zonarea. Blocuri primitive, cu multe etaje, astupă vederea asupra unor capodopere arhitecturale; se distrug monumente de arhitectură; constructorii invadează parcurile și cartierele de locuit deja formate; a scăzut semnificativ nivelul proiectanților, avem multă arhitectură primitivă. Spre exemplu, vederea de pe viaduct spre capodopera arhitecturală „Romanița” (mai este numită și „Păpușoiul”) – clădirea rezidențială cu 22 etaje, construită cu mult drag în așa fel ca să poată fi admirată de departe, a fost „astupată” de un bloc de locuit multietajat, cu o arhitectură mizerabilă. Pentru așa ceva trebuie pedepsit și cel care a eliberat autorizația, și arhitectul, și constructorul, care de dragul banilor au comis o crimă împotriva orașului. Microraioane întregi sunt construite cu încălcarea normelor de densitate a clădirilor, de insolație și infrastructură socială, în șirul de case cu același nivel apar „turnuri” hidoase, printre casele particulare se înalță clădiri multietajate… Există numeroase cazuri de acest fel, dar repet – încă avem parcuri minunate cu cascade de lacuri, unde situația mai poate fi reparată, nu este distrus în totalitate orașul vechi, în care se mai poate face ordine destul de repede, avem microraioane frumoase care trebuie amenajate și protejate de invazia constructorilor fără scrupule, avem terenuri libere pe care putem construi tot de ce are nevoie orașul.
Chișinăul de mâine va fi un oraș cu trotuare din granit pe străzile principale, cu cartiere amenajate și dotate cu grădinițe de copii, terenuri sportive, locuri de odihnă pentru oamenii în etate, multe zone verzi. Va fi un oraș care va avea pasaje subterane frumoase, numeroase parcări cu plată dotate cu escalatoare la intrare-ieșire, o infrastructură a transportului dezvoltată și piste pentru bicicliști. În orașul nostru vor apare cartierele reconstruite ale orașului vechi, unde vor veni mulți turiști , vom construi un Palat de gheață al sporturilor, cu un complex acvatic acoperit, complexe sportive cu piscine în toate microraioanele, spitale, școli și grădinițe moderne pentru copii. Chișinăul va dispune de multe hoteluri, parcurile noastre vor căpăta aspectul îngrijit de odinioară, în locul Teatrului Verde va apare o sală de concerte, de vară,acoperită, – cu 10,0 mii locuri. Întreprinderile vor oferi multe locuri de muncă bine plătite, cetățenii noștri vor reveni acasă… Eu văd Chișinăul de mâine ca pe un oraș din care nimeni nu va dori să plece și în care noi mereu vom dori să ne întoarcem.
Îmi place Chișinăul pentru Parcurile sale, cu cascadele lor de lacuri și landșafturile bine gândite, acolo ne plimbam adesea cu soția și copiii, apoi și cu nepoții. Parcurile chișinăuiene îmi amintesc de tinerețea noastră.
Toamna anului 1982. Atunci am cunoscut-o pe viitoarea mea soție Valentina, ne plimbam îndelung prin parcurile chișinăuiene, cu frunziș galben pe alei și în copaci.
Dar dacă e să vorbim despre operele mele preferate, create la Chișinău, pot numi piesele lui Anatol Chiriac „De-ași avea”, „Moldovenii când se strâng” și „Bucurați-vă” de Ion Aldea-Teodorovici.
Chișinăului nu-i ajunge un Primar General care iubește orașul și are suficientă experiență a faptelor concrete, dar și un Consiliu Municipal în care majoritatea nu este preocupată de geopolitică, ci e consolidată pe dezvoltarea Capitalei. În rest, Chișinăul are tot de ce este nevoie pentru ca pe parcursul unui deceniu să devină unul dintre cele mai frumoase orașe din lume.
Vă atrag atenția, că eu nu candidez pentru funcția de Primar General, merg în alegeri pe listele PSRM pentru Consiliul municipal, însă voi da Primarului general ales următoarele sfaturi:
- Să revadă structura Primăriei și statele de personal, să creeze subdiviziuni noi și să le lichideze pe cele care nu-s necesare sau dublează funcțiile. Spre exemplu, eu aș crea Departamente pentru dezvoltarea turismului, al businessului, al resurselor umane. Aparatele Primăriei și Preturilor trebuie reduse cardinal, cu transferarea angajaților disponibilizați în noile subdiviziuni;
- Să selecteze o nouă echipă (Viceprimari, pretori, conducătorii departamentelor-cheie).
- Să lanseze un sistem IT, pentru ca orice adresare a cetățenilor să fie total transparentă. Să excludă situațiile în care funcționarii Primăriei ar cere de la cetățean orice date, care există în alte instituții ale statului sau ale administrației publice locale. În maximum 14 zile adresarea cetățeanului trebuie să fie satisfăcută, sau acesta trebuie să primească un refuz motivat, însoțit de lista deplină a întrebărilor suplimentare ori cu indicarea unui alt termen de soluționare a problemei, reieșind din motivele obiective ce nu depind de Primărie.
Iubiți Chișinăul așa cum este el, și atunci în scurt timp el va deveni unul dintre cele mai bune orașe din lume.