Proiect realizat în parteneriat cu MAIB
Mircea Butnaru, proprietarul companiei Aridon
Interviu: iunie 2008
După două fete, Olga şi Nadia, Ştefan este băiatul mult aşteptat. Puţine pot spune despre el la al său doar un an şi jumătate. Cert este că îmi seamănă foarte mult mie la caracter, are temperamentul meu şi este foarte energic, deşi mi-am dorit să-i semene soţiei şi să fie liniştit.
Sunt mândru de felul în care mi-am educat fetele, însă îmi propun să educ puţin diferit băiatul, să fiu mai puţin dur cu el. Deşi sunt mari, chiar şi acum fiicele îmi aduc aminte, în glumă, că le-am pedepsit odată cu centura. Nu-mi sunt plăcute aceste amintiri şi regret foarte mult, dar în acea perioadă generaţia mea a avut altă opinie despre educaţie.
Cu copilul trebuie să comunici, să-i explici orice, chiar şi la o vârstă atât de fragedă. Sunt convins că el pricepe totul. Cuvânt cu cuvânt pot fi depăşite trăsăturile negative ale caracterului şi se pot învăţa lucruri frumoase. Deşi am un temperament sangvinic, rar când strig la copiii mei. Consider că nu e cea mai bună metodă de a explica ceva, în plus, strigătele pot trauma psihicul copilului.
Nu mă conduc în educaţia copiilor de reguli stricte. Fiecare om este o personalitate şi necesită o atenţie specială. Trebuie să-ţi înţelegi copilul şi să-l tratezi pe picior de egalitate. Dacă urmezi aceste două reguli, orice conflict între generaţii este exclus. Sunt mulţumit de relaţia mea cu toţi cei trei copii. Este una deosebită, suntem foarte apropiaţi şi deschişi unul faţă de celălalt.
Sarcina mea în educaţia lui Ştefan este comunicarea. Mă străduiesc să-i acord tot timpul meu liber, să discut cât mai mult cu el şi să ne jucăm împreună. Toate celelalte necesităţi ale lui sunt satisfăcute de către mamă, dădacă şi bunică.
Aş vrea ca şi băiatul meu să se bucure de plăcerile copilăriei, aşa cum m-am bucurat eu. De aceea ne-am cumpărat casă lângă parc, că să aibă spaţiu pentru zbenguială, să se caţăre în copaci. O să mă străduiesc să amân la maximum intrarea tehnologiilor informaţionale în viaţa copilului. O să mă consult cu specialiştii şi o să fixăm împreună vârsta optimă pentru televizor, calculator, internet etc. Şi fetele mele au avut o copilărie foarte sănătoasă. Au comunicat mult cu alţi copii, au avut timp limitat pentru televizor şi calculator. Generaţia nouă, din păcate, petrece prea mult timp la TV şi pe internet, iar eu nu-mi doresc o astfel de copilarie pentru Ştefan.
Nu voi mai opta în cazul lui Ştefan pentru şcoli peste hotare, aşa cum am procedat cu fiicele mele. Sunt în Anglia şi le simt dorul mereu, chiar dacă vorbim zilnic şi ne vedem destul de des. Am optat pentru şcoli peste hotare în speranţa că se vor întoarce în ţară şi vor continua businessul de familie. În cazul fiicei mai mici, încă nu mi-am pierdut speranţa, iar cea mare are deja o carieră în Anglia. Sunt de părere că şi în Moldova se poate face carte, aşa cum şi se poate de trăit bine.
Mă consider un tătic modern şi primesc o plăcere deosebită atunci când fetele mă invită să facem shopping împreună. Faptul că părerea mea contează, iar gusturile mele sunt apreciate, mă flatează. Am un stimul în plus pentru a fi la curent cu tot ceea ce se petrece. Trebuie să fiu la fel de modern şi pentru Ştefan.
