CHIRURG CARDIOVASCULAR
Dependent de inimile noastre
Două sute cincizeci și șase de pacienți operați. 256 de vieți salvate. Două deplasări în Uzbekistan, unde a efectuat 20 de operații destul de complicate, plus recunoștința mondială pentru medicina din Republica Moldova. Toate cele menționate, au avut loc în 2023 și toate sunt despre un singur om – cardiochirurgul Aureliu Bătrînac. Este medicul care știe cel mai bine cum bat inimile noastre. E dependent de ele și afirmă că dragostea față de oameni este cea mai importantă calitate a unui doctor.
Activez de 35 de ani în domeniul chirurgiei cardiovasculare. S-au schimbat multe lucruri de atunci, au avansat tehnologiile. Chiar și apariția robotului în chirurgie, inclusiv a inteligenței artificiale. Un singur lucru rămâne important – avem de tratat oameni, trebuie să fii empatic și să îi iubești. Este cea mai importantă concluzie la care am ajuns și de care mă ghidez în fiecare zi.
Dacă aș porni de la 0, nu sunt sigur că aș schimba prea multe, pentru că aș alege din nou medicină, și anume chirurgia cardiacă. Poate doar în plan personal aș face tot posibilul să stau mai mult cu familia și, desigur, mi-aș fi dorit mai mulți copii. Dar mă bucur de raiul pe care îl am.
În 2023, din cauza unei intervenții ortopedice, nu am fost implicat în activitățile profesionale timp de șase săptămâni. Acest lucru mi-a arătat că nu am acordat atenția cuvenită propriei sănătăți. Eram tânăr, sportiv, și traumatismele cronice acum dau de știre. Șase săptămâni să nu intru în sala de operație?! Mi-a fost destul de greu.
În înțelegerea mea, succesul este atitudinea pozitivă față de viață, îndeplinirea atribuțiilor de serviciu într-un mod cât mai profesional. Dar și relațiile bune cu colegii, cu prietenii, crearea unei familii frumoase și armonioase. Nu sunt dependent de el, fiecare zi este o zi în care trebuie să mă axez pe sănătatea oamenilor și să îmi fac treaba cât mai bine, fără a aștepta ceva în schimb.
Două sute cincizeci și șase – atâtea operații am reușit să efectuez anul trecut. Atâția oameni care au avut nevoie de ajutorul echipei și pe care i-am ajutat. E o cifră care mă bucură, pentru că dacă anual reușim să salvăm peste 250 de persoane, credeți-mă că este ceva complex și o dedicație extraordinară din partea întregului colectiv.
Sunt mândru de ceea ce am obținut de-a lungul activității profesionale. Actualmente, am ajuns la un nivel bun în chirurgia cardiacă, știu cum să efectuez un șir de intervenții, le fac aproape zilnic. Mi-am găsit locul în viață. Dar adevăratul meu motiv de mândrie este familia mea – soția, fiica și cei doi nepoței tare scumpi și dragi.
Pentru a ajunge în vârful Olimpului, e nevoie de multă, dar foarte multă muncă. E un parcurs anevoios, dar și mai greu e să te menții acolo, sus, pentru că furtunile sunt destul de puternice și nu se mai termină.
De fiecare dată le spun tinerilor și colegilor să învețe mult, să muncească, să se îmbogățească profesional permanent, să meargă în clinici cu renume, unde să se antreneze, să cunoască lucruri noi pe care, ulterior, să le implementeze. E nevoie de autodisciplină, să poți comunica cu colegii, cu pacienții care îți încredințează viața și sănătatea. E nevoie de multe virtuți, e nevoie să renunți la multe. Un bun chirurg trebuie să fie pasionat de artă, să înțeleagă frumosul, să cunoască filosofia, psihologia, pentru că munca noastră presupune mult stres, care trebuie dirijat și gestionat.
Adevărat să spun, au fost câteva zile în care m-am simțit cel mai fericit. Prima dată, într-un august mai de demult, când s-a născut fiica mea. Altă dată, peste aproape 30 de ani, când a apărut primul nepoțel, care a dat altă culoare vieții mele. Și o altă zi fericită, acum o lună, în mijlocul lui martie, când mi s-a născut și nepoțica. Mi-am văzut împlinită viața de familie.
Dacă e să fiu modern, aș putea afirma că inima moldoveanului bate într-un ritm european. La propriu însă, inima moldoveanului nu se deosebește cu nimic de inima germanului sau a italianului, unde am lucrat mai mulți ani. Doar că inima noastră bate cumva mai blând, e mai trudită, mai sensibilă, mai apăsată de greutăți.