Interpretă, profesoară de canto
Indubitabil este una dintre vocile emblematice ale Moldovei – puternică, dar caldă, rafinată și autentică. O Adele a noastră. În 2025, pe 1 noiembrie, artista își redescoperă și oferă Universul prin concertul CARÈNA la Palatul Național, în regia Danielei Burlaca, un manifest muzical care unește fidelitatea față de sine cu puterea de a inspira. Pentru Cristina, scena este „acasă”, locul în care se îmbracă pe sine în cele mai frumoase emoții, spațiul unde sinceritatea, trăirea și curajul devin artă vie.
„De la personal la universal” – asta este călătoria mea.
Reușitele mele din 2025 sunt legate de muzică, de piese noi, de căutări artistice, dar mai ales de fidelitatea față de mine însămi. Am ales să fiu autentică, să nu mă pierd în tendințe, ci să creez propria direcție. Concertul CARÈNA vine ca o declarație despre cine sunt, despre drumurile parcurse și despre forța de a transforma arta în lumină, chiar dacă parcursul este plin de valuri răvășitoare.
Pentru mine, a fi femeie înseamnă curaj și delicatețe, echilibru și forță. E să poți cânta despre iubire fără să-ți fie teamă că ești vulnerabilă. Să urci pe scenă și să spui: „Asta sunt eu”, cu toată inima „Te voi aștepta”. Și să nu cauți aprobarea tuturor, răspunsurile sunt în inima ta.
Am avut parte de multe lecții care m-au făcut să înțeleg: propria destinație e cea mai importantă. Am ascultat clopotele din jur, oameni diverși care mi-au oferit sfaturi cerute și necerute, dar am ales să merg pe calea mea, chiar și atunci când era mai grea. Acum știu că muzica mea, stilul pe care îl abordez, felul în care simt scena – toate vin din decizia de a fi autentică.
Când mă întrebi ce mă liniștește, răspunsul e simplu: iubirea. În toate formele ei și cu toate ecourile ei. Oamenii care îmi ascultă muzica, care vin la concerte și pleacă transformați. Ei sunt oglinda mea. Ei mă învață că nu trebuie să fugi după succesul de moment, ci să construiești cu răbdare, pas cu pas, o relație sinceră cu publicul.
Dimineața mea începe mai mereu, la o terasă cu o cafea matinală împărțită cu oameni creativi și dragi mie. Este despre planificare, despre viziune, despre încotro. Apoi continui ziua cu activități în lanț. Și neapărat cu lecțiile de canto pentru micii mei elevi, pe care îi ador. E atât de multă sensibilitate și voință în ei.
Da, mi se întâmplă ca starea, de zâmbet larg să treacă în vibrații interioare puternice, în emoții, în nervi, lacrimi chiar – nu e deloc simplă calea unei artiste acasă. Sunt multe responsabilități, multe provocări, un maraton continuu ca să fii auzită, dar apoi încep să-mi îngân piesele, să compunem, să înregistrăm și mă teleportez iarăși în raze luminoase. Creez, iar asta mă umple.
Acasă pentru mine înseamnă, familie și prieteni, dar și scena. Eu mă transform instant când urc pe scenă, am senzația unui pește în cursul său firesc. Acolo unde lumina reflectoarelor se împletește cu emoțiile oamenilor și cu energia orchestrei, acolo mă simt întreagă.
Ce mi-aș dori ca copiii mei, să învețe de la mine este să creadă în vocea lor interioară. Deși… ce zic… eu învăț atât de multe de la ei, de la Sofia și Ioan. Sunt exemplu de sinceritate și curaj.
Am râs și am plâns deopotrivă, am trăit eșecuri și am simțit triumfuri. Dar toate acestea m-au format. Astăzi știu că succesul este un hit pe radio sau un afiș de concert, dar are vibrații mult mai înalte atunci când oamenii îți scriu că melodia ta i-a ajutat să treacă peste o noapte grea. Sau când, la final de concert, simți că întreaga sală respiră la unison cu tine.
Feminitatea mea se vede, în muzica pe care o cânt, în felul în care îmi aleg cuvintele, în cum mă prezint pe scenă. Da, este la prima atingere, la prima impresie una foarte puternică, dar în miezul ei este fragilă, cu aromă florală. Se lasă cercetată odată cu ceea ce sunt și ceea ce aleg să împărtășesc lumii.
Astăzi sunt mai puternică, decât acum cinci ani, pentru că am învățat să îmbrățișez schimbările și să le transform în inspirație. Am înțeles că muzica este o punte între generații, între culturi, între suflete. Și că menirea mea este să fiu acea voce care reamintește oamenilor cât de mult contează să devii punte între toate – să fii aici, acum, dar să nu uiți de unde vii.
Interviu de Doina Muntean, Foto: Alex Iordache
#ecou