Fondatoarea @sturgeonbio.md
Olga Țurcan a transformat un simplu test de produs într-un moment de cotitură – odată ce a descoperit în extractul de sturion multitudinea de beneficii pentru piele, impresiile sale au crescut și inițiativa de a fonda SturgeonBio în Moldova – un brand care pune pe primul loc rezultatele și echilibrul. Povestea ei este despre curajul de a risca, despre lecții învățate pe drum și despre puterea de a construi un vis de la zero.
Am simțit că pot aduce ceva diferit, rar, valoros femeilor din jurul meu.
Cea mai curajoasă decizie: a fost să aduc pe piață SturgeonBio – un brand nou, cu un concept atipic și o formulă rară. E greu să intri într-o piață în care lumea are deja preferințe, încredere formată și o ofertă foarte variată. Dar ceva din mine m-a împins să risc. Să cred în produs, să cred în rezultat… și, poate cel mai greu, să cred în mine. A fost o decizie cu emoții, cu temeri, cu nopți nedormite. Dar și una care îmi aduce numeroase lecții și, treptat, cele mai mari bucurii, pentru că, dincolo de produse, știam că aduc ceva valoros. Și că, dacă nu am încredere eu, nu o va avea nimeni. M-a speriat ideea de a lansa SturgeonBio, dar m-ar fi speriat și mai mult gândul să nu încerc.
Nu e fost o alegere planificată: ci mai degrabă trăită pas cu pas. Eram deja în domeniul frumuseții, lucrând în micropigmentare, aproape într-o rutină profesională – dar cu o curiozitate care nu-mi dădea pace. Apoi a apărut un moment aparent banal: o călătorie în China, la Internațional Beauty Expo din Guangzhou, care s-a transformat într-un declic. Am testat produsele cu extract de sturion și… ceva s-a aprins. A fost pentru prima dată când am simțit că pot aduce ceva diferit, rar, valoros femeilor din jurul meu.
Pentru mine, feminitatea: nu e ceva ce „arăt”, ci ceva ce trăiesc. O exprim în felul în care comunic, în atenția la detalii, în modul în care privesc estetica: nu ca pe un moft, ci ca pe o formă de armonie. Se vede în liniștea gesturilor, în experiența pe care vreau să o creez pentru clientele mele, în felul în care construiesc – cu intuiție, cu emoție, cu răbdare, dar și cu fermitate, atunci când e nevoie. Și poate cel mai important: prin curajul de a fi eu, fără să renunț la blândețe ca să par puternică.
Nu sunt o femeie perfectă: și nici nu mă văd ca un exemplu complet. Dar mi-aș dori ca fiica mea – sau orice fetiță care mă privește – să învețe de la mine că are voie să fie cine este și ce își dorește să devină. Să nu-i fie frică să greșească, să o ia de la capăt, să se răzgândească, să se reinventeze. Să nu-și ceară scuze pentru visurile ei și să nu se micșoreze ca să încapă în așteptările altora.
Cred că una dintre cele mai grele lecții: pe care le-am învățat este să mă accept așa cum sunt. Să nu mai alerg după perfecțiune, după validare, după imaginea „ideală” pe care credeam că trebuie să o întruchipez. A fost greu să înțeleg că nu trebuie să fiu mereu impecabilă, mereu pregătită, mereu „în control”. Dar în momentul în care am început să-mi dau voie să fiu reală – cu bune, cu nesiguranțe, cu frumusețea mea imperfectă – ceva s-a schimbat. Nu aș da lecția asta înapoi pentru nimic, pentru că din ea am învățat cum e să fii liberă cu adevărat. Aleg, zi de zi, să merg înainte. Cu tot ce sunt. Cu sensibilitate, cu forță interioară, cu fragilități care nu se văd, dar care mă definesc la fel de mult ca reușitele.
Ziua perfectă? O zi în care urc un munte pentru a-mi liniști mintea, a-mi auzi gândurile și a simți că respir cu tot ce sunt. Munții au pentru mine o energie specială – acolo simt cel mai mult liniște și claritate. E ca și cum natura îți ia poverile fără să întrebe nimic.
Dacă m-aș putea întoarce: într-un moment din viață, ar fi în anii când copiii mei erau mici. M-aș întoarce ca să fiu mai prezentă, mai liniștită, mai atentă la ce acum știu că era cel mai important.
Valorile care mă ghidează: sunt modestia și sinceritatea. Modestia mă ține ancorată în realitate, iar sinceritatea e busola mea interioară – prefer adevărul spus cu blândețe, decât perfecțiunea ambalată frumos. Succesul, pentru mine, nu mai este despre cât de sus ajungi, ci despre cum rămâi tu în tot acest proces – cu valorile intacte și sufletul împăcat.
Interviu de Lina Negru, Foto: arhiva personală
#scop