
Actor de teatru și film
Născut pe 19 septembrie 1986, or. Chișinău
Studii: Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice

Serialul Plaha a devenit un adevărat fenomen. Ne-a demonstrat că și la noi se pot realiza astfel de producții și că avem o mulțime de actori talentați. Mihai Zubcu este unul dintre cei care au cucerit publicul prin rolul din serialul momentului. Personajul Nechifor l-a provocat să iasă din lumea teatrului, acolo unde se simțea cel mai bine, deschizându-i totodată ușa către o nouă etapă în parcursul său artistic. Provocator și complex…
Rolul lui Nechifor din serialul „Plaha” a apărut în viața mea printr-o oportunitate la care, sincer, nu mă așteptam. Am acceptat-o cu mult entuziasm, dar și cu o doză de emoție, pentru că a fost o experiență solicitantă. M-a scos din zona mea de confort. Mult timp am avut o anumită reținere față de cameră, iar acest rol m-a provocat să mă implic mai profund și să mă descopăr într-o altă ipostază a profesiei mele. A fost o provocare nu doar profesională, ci și personală. Privind în urmă, tocmai aceste provocări au făcut experiența atât de valoroasă pentru mine.
Pot spune că acest rol mi-a schimbat într-un fel viața. Mi-a dat mai multă încredere în mine și în faptul că pot merge și pe această ramură a profesiei, nu doar pe cea a teatrului. A fost o confirmare că pot face față și platoului de filmare. Și aici vreau să-i mulțumesc regizorului Igor Cobileanski, pentru că a avut încredere în mine și m-a ajutat să capăt această siguranță.
Mi-ar fi greu să fac o alegere între teatru și film. Sunt două lumi diferite, dar fiecare are farmecul ei. Pe scenă există energia directă a publicului, acel schimb viu care se întâmplă în fiecare seară. Pe platou există o altă intensitate, o altă formă de concentrare și construcție. Mă simt bine în ambele spații.
Un actor trebuie să dea dovadă de responsabilitate și curaj. Responsabilitatea față de profesie, față de public și față de colegi. Iar curajul – de a te expune, de a încerca, de a greși și de a continua.
Momentele în care îmi dau seama că merită să fiu actor sunt acelea în care simt cu adevărat impactul asupra publicului. Poate fi o tăcere profundă în sală. Sau o conversație sinceră după spectacol. Atunci înțeleg că ceea ce fac ajunge la oameni și că are sens.
Interviu: Eugenia Ion, Foto: arhiva personală






Lasă un răspuns