Alex Gurschi – Omul Anului 2021

Fişier

ARTIST PLASTIC

DATA ȘI LOCUL NAȘTERII: 31.08.1986, OR. BĂLȚI

STUDII:SCOALA DE ARTE ST.PETERSBURG (FILIALA SOROCA), MASTERAT ÎN RELAȚII INTERNAȚIONALE, ȘTIINȚE POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE, USM.

DISTINCȚII: NOMINALIZAT LA GUINNESS PENTRU „CEA MAI MARE PICTURĂ MODULARĂ DIN LUME”; MENȚIUNE DE LA PORSCHE MOLDOVA PENTRU PICTURA-CADOU CU PRILEJUL ANIVERSĂRII PORSCHE 911;

MENȚIUNE DE LA HARLEY DAVIDSON MUNCHEN ȘI AMPLASARE ÎN SHOWROOMUL CENTRAL AL PICTURII „HD SPRINGER”

COORDONARE: ZINA BIVOL

FOTO: ARHIVA PERSONALĂ

Pictorul nominalizat la Guinness

Tablourile lui au miros de vin, sunt senzuale și îndrăznețe. E suficient să-i vezi lucrările și îți dai seama cine e pictorul. Alex Gurschi se evidențiază prin carismă și se regăsește undeva între impresionism și abstracționism. În anul 2021 a avut patru expoziții personale, una dintre care la teatrul-muzeu „Bulgakovskii dom” din Moscova. Are peste 30 de cărți ilustrate, tablouri în colecții personale pe cinci continente, fiind nominalizat și la un record Guinness -„Cea mai mare pictură modulară din lume”. Din orice știe să facă artă adevărată, iar, sub pensula sa, pânzele pur și simplu prind viață!

Anul 2021 a fost pentru mine intens și zguduitor. A fost anul succeselor din meserie și totodată anul de șoc. Primăvara trecută am avut un proiect grandios cu expoziție la Moscova, cu prilejul jubileului lui Bulgakov. Prezentarea a fost mistuitor de intensă. Ca în romanele lui Bulgakov. A fost greu de la prima până în ultima secundă. Dar datorită prietenilor mei de la Sunstroke Project, am făcut cunoștința cu Filip Kirkorov, care m-a ajutat foarte mult. În plan economic a fost un fiasco, dar am acumulat o experiență.

Fiind acolo în plin process de organizare și creație, într-o lume total străină, am aflat că sora mea Ecaterina este bolnavă de cancer. Am plecat de la Moscova cu inimă grea, cu peripeții una mai deocheată decât alta, iar la revenirea acasă am pus totul pe pauză și am plecat la Munchen cu un singur scop: să fiu alături de ea în lupta cu cancerul. Nu aveam idee, niciunul din noi, pe cât timp plecăm, dar eu eram sigur că vom reveni acasă cu victorie deplină. Astfel, peste șase luni eram din nou în Moldova – Katrin învinsese boala. Deci, 2021 a fost anul miracolelor.

Pictura pentru mine este un stil de viață. Mă identific cu rolul de pictor cam de la vârsta de șapte ani și nu cred că asta se va schimba. Și, Slava Domnului, crezul meu artistic este simplu: Fii sincer cu tine însuți și cu pânza. Nu viola sufletul dacă nu ai nimic a spune cu pensula. Lasă o urmă decentă în istorie.

O zi din viața mea e plină de emoții pozitive, de oameni excepționali și năzbâtii – familia, femeia iubită, prietenii, motocicleta, cerul – adică tot ce îmi oferă energie pură pentru creație. Până la o vreme, timpul preferat pentru artă era miază-noaptea. La moment, pot să spun că mi-am dresat bine inspirația și nu mă mai uit la oră.

O, da! Nu pictez fără muzica tare. Mai mult rock, operă, muzică simfonică, Sinatra și multe altele. Tot în afară de manele. Dacă mă deranjează cineva, e greu să spun. Uneori, în procesul de creație, nici telefonul nu-l observ.

Am câteva tabieturi – nu-i arăt clientului pictura nefinisată! Și… am obiceiul să stropesc pânza cu vin. Să „bată” arta la cap mai bine.

Timpul necesar pentru realizarea unui tablou durează cam doua nopți. Însă pentru unele lucrări mă pregătesc chiar și luni întregi. Uneori sunt plin de lene. Din cauza asta, studiez mult teoria și pictez într-o răsuflare.

În copilărie, culoarea mea preferată era roșu. Acuma ador toată gama și ceea ce fac cu perspectivă.

Momente? O daaaaaa! Max și Alexei, salutare! M-am chinuit la tabloul vostru trei ani și vă mulțumesc pentru răbdare. Apropos, în ultima zi am deteriorat pânza și am fost nevoit să reproduc într-o noapte ce nu mi-a ieșit timp de trei ani, iar rezultatul a fost chiar mult mai bun!

Nu mă las ușor influențat de părerile altora. Și fiindcă nu-mi permit un limbaj deocheat, închei cu o vorba cunoscută: nu mă doare fix nicăieri.

Proiectul meu de succes a fost victoria surorii mele cu limfoma.

Eu mă străduiesc să văd în toate doar amprentele pozitive. Nu mi-a reușit să organizez o expoziție în București, în schimb am lucrat în München. Am pictat chiar în lobby-ul hotelului. Și am stabilit contacte bune în Dubai.

Primesc o satisfacție enormă de la procesul de pictură. Nu folosesc substanțe psihotrope, însă pot să spun că arta și adrenalina sunt drogurile mele preferate.

Cel mai scump tablou este „The world”, candidat la recordul Guinness mondial. Estimat în 28000€ de către casa de licitații Cristie’s, care în curând pleacă în galeria mea permanentă la București.

Îmi doresc să pictez viciile societății contemporane pe o pânză de trei pe cinci metri. Și să-i dau foc pe o movilă scitică.

Abonează-te la articolele

Vip Magazin