Diplomat
• Domeniul de activitate: Relații Internaționale
• Rezultatul care te face mândru: Omul care am devenit astăzi.
• Vârsta: 37 de ani
Text: Eugenia Ion
Deși face parte dintr-o dinastie de medici, a ales o altă cale. După patru ani în care a studiat medicina, a înțeles că vrea să își dedice viața altei cauze. A ales relațiile internaționale și până recent a reprezentat interesele Republicii Moldova în diferite țări ale lumii.
Domeniul meu de activitate este unul palpitant, interactiv, intensiv și plin de surprize. Relațiile dintre actorii de pe scena internațională suferă o continuă schimbare, adaptare și transformare, iar soluțiile pe care le oferă aceștia cu referire la problemele de actualitate afectează fiecare cetățean în parte.
Fac parte dintr-o familie de medici, dar am ales o altă cale. În clasele primare am descoperit tenisul de câmp. Întrucât lecțiile la școală se desfășurau după masă, mergeam la antrenamente dis-de-dimineață, după care veneam la policlinica în care lucra mama, unde mâncam și îmi făceam temele pentru acasă, apoi mergeam la lecții. După același model, cu mici excepții, cei 19 ani până la absolvirea liceului au trecut între policlinica în care lucra mama și spitalul în care lucrează tata.
Influența domeniului medical asupra mea a fost substanțială, ceea ce a rezultat în patru ani pe care i-am dedicat studiului medicinii: doi ani la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Chișinău, urmați de doi ani la Universitatea Ruprecht Karl din Heidelberg, Germania. În această perioadă am înțeles că ideea pe care am avut-o despre medicină și medicina însăși, sunt lucruri diferite, de unde a și apărut decizia de a urma o altă cale.
A urmat o perioadă de introspecție și analiză a deciziilor și pașilor pe care urma să îi fac în continuare, am aplicat și am absolvit Facultatea de Arte, Departamentul de Științe Politice al Universității British Columbia din Vancouver, Canada. Privind acum înapoi la acea perioadă, rămân ferm convins că am făcut alegerea corectă.
Cei zece ani pe care i-am trăit în străinătate, adițional la cele 26 de vizite în 26 de țări pe care le-am efectuat anterior începutului lucrului la Ambasada Republicii Moldova în Japonia, au făcut astfel încât lucrul în Tokyo să reprezinte o continuare firească a perceperii și tălmăcirii culturilor străine în varietatea și specificul lor. Aspectul nou apărut în legătură cu postul de funcționar consular a fost cunoașterea diferențelor dintre legislația niponă și cea moldovenească cu privire la codul familiei, care a fost domeniul cel mai des solicitat de către cetățenii Republicii Moldova aflați în Japonia.
Cu referire la lucrurile pe care le-am învățat de la cultura japoneză, acestea sunt multe, dar cel mai important este că am învățat că o societate poate fi organizată în așa fel încât oamenii să se respecte reciproc în toate situațiile vieții cotidiene. Este o calitate a japonezilor, care se cizelează în timpul celor șapte ani de acasă. O influență aparte în viața mea, care parvine din cultura japoneză, dar care a început cu mult până la plecarea mea în Japonia, este sportul karate pe care îl practic deja de zece ani.
Am avut multe de învățat pe parcursul carierei mele și încă învăț. În calitate de secretar al delegației naționale la Adunarea Parlamentară EURONEST, dar și din alte posturi pe care le-am deținut, am fost martor la procese diplomatice veritabile care m-au făcut să înțeleg valoarea și importanța comportamentului diplomatic. În cadrul Universității de Stat din Moldova, unde activez în prezent, continui să învăț de la dna Cristina Ejov, doctor, conferențiar universitar, Șefă a departamentului Relații Internaționale, Facultatea Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative și dna Valentina Teosa, profesor universitar, doctor habilitat în politologie.
Adevărul pe care l-am înțeles este că orice dorință poate fi îndeplinită și poate fi realizată atunci când alegi „cheița” potrivită pentru ușița „râvnită”, iar pentru aceasta ai nevoie de cunoștințe.
Pe parcursul anilor, scopurile și obiectivele mele au evoluat și s-au transformat enorm. În context, îmi aduc aminte de cuvintele lui Steve Jobs, care zicea că, deseori, când mergi prin viață, pașii pe care îi faci pot părea întâmplători sau chiar contradictorii, dar când, la un moment dat, privești înapoi și faci un bilanț, înțelegi cum toți acești pași se află de fapt în strânsă legătură unul cu celălalt.
Succesul depinde de cele două mâini, cele două picioare și acel cap pe care îl purtăm pe gât. Cum zicea cu zâmbetul pe buze bunica – să nu purtăm capul numai pentru ca să nu ne plouă în gât.
DACĂ AȘ DEVENI Președintele Republicii Moldova…
Aș merge la Aleea Clasicilor unde aș trece pe la marii barzi, care au trăit pe acest pământ și le-aș reciti versurile pentru a-mi reaminti despre vremurile care au fost.
Aș merge pe la oamenii din țară, în lung și-n lat, ca să văd și să le înțeleg traiul.
I-aș aduce la o masă pe oamenii țării și pe barzi (prin versurile lor) ca să decidem cum urmează să procedăm în viitor.