Nu de multe ori se întâmplă să fiu sunată și să mi se spună: „Eu vreau să fiu dezgolită frumos”. Am râs și am tratat totul ca pe o glumă, dar peste câteva luni am revenit eu la ea. „Ești gata de provocare?”, „Sunt!”
Dragi cititori și urmăritori fideli ai acestei rubrici legendare, sunt fericită să v-o prezint pe superba Carolina Jizdan – antreprenoare și mama padelului din Republica Moldova. Femeia care nu uită să fie femeie în fiecare zi, chiar și atunci când are de luat decizii complicate. Carolina e vibrantă, plină de viață, genul de femeie ai cărei ochi strălucesc și te molipsesc de energie bună.
Coordonator de proiect: Eugenia Ion
Foto: Victoria Wonka
Corsete: Catalina Osipov
Lenjerie intimă: BE HOT
„Paradoxal, oamenii din jur au văzut-o mereu. Doar eu nu o vedeam.”
„Am început să-mi dau voie să fiu și femeie, nu doar mamă, soție, antreprenoare sau lider.”
„Frumusețea fizică deschide poate o ușă, însă caracterul și sufletul sunt cele care îi fac pe oameni să rămână.”
„Nu haina poartă femeia, ci femeia poartă haina.”
Dezgolite frumos
„Poate că aceasta a fost adevărata dezgolire: nu în fața celorlalți, ci în fața mea.”
Carolina, probabil mulți se vor întreba „De ce?” Așadar, de ce ai ales să te dezgolești?
Ha ha ha, da! Probabil mulți se vor întreba asta, dar… cred că, de fapt, întrebarea este: „Ce anume am dezgolit?”
Pentru că nu a fost despre corp. Corpul a fost doar limbajul prin care s-a exprimat o parte din mine pe care mult timp nu am văzut-o cu adevărat.
Ani la rând am construit. Am construit o familie, am crescut copii, am construit proiecte și comunități. Am pus suflet, timp și energie în dezvoltarea padelului în Republica Moldova, iar astăzi mă bucur să văd cum acest sport este tot mai cunoscut, mai iubit și cum tot mai mulți oameni își doresc să contribuie la creșterea lui. În tot acest proces de a construi și a dărui către exterior, fără să-mi dau seama, femeia din mine a rămas undeva în plan secund.
Paradoxal, oamenii din jur au văzut-o mereu. Mi-au spus că sunt feminină, că sunt senzuală, că am o energie care se simte. Doar eu nu o vedeam. Sau poate nu-mi permiteam să o văd. Când a venit această propunere, nu am simțit că mi se cere să dau jos haine. Am simțit că am ocazia să las jos câteva dintre vălurile, fricile și petele oarbe prin care mă priveam pe mine. În adâncul sufletului meu a existat mereu dorința de a exprima această latură feminină. Nu pentru atenție, ci pentru că făcea parte din mine și aștepta să fie recunoscută.
Pentru mine, „Dezgolite frumos” a fost o întâlnire cu propria mea feminitate. Cu acea energie vie, creatoare și profundă care nu are legătură cu perfecțiunea corpului, ci cu adevărul pe care ai curajul să-l vezi despre tine. Poate că aceasta a fost adevărata dezgolire: nu în fața celorlalți, dar în fața mea.
La 20 de ani ai fi făcut asta? Chiar mi-ar plăcea să o descrii pe Carolina cea de acum 20 de ani și Carolina de astăzi?
Da, cred că mi-aș fi dorit să fac asta și la 20 de ani. Dar nu știu dacă aș fi avut curajul. La 20 de ani eram mult mai timidă, mai nesigură și mult mai puțin conștientă de cine sunt. Nu îmi vedeam frumusețea, nu îmi recunoșteam valoarea și nici nu înțelegeam energia pe care o purtam în mine. Căutam răspunsuri în exterior și aveam multe frici care îmi limitau libertatea de a mă exprima. Eram o tânără care își dorea mult, visa mult, dar încă nu avea suficientă încredere să ocupe locul care i se cuvenea în viață.
Carolina de astăzi este rezultatul multor experiențe, lecții, căderi și reveniri. Astăzi mă vedeți mai curajoasă, mai vie, mai prezentă și mai împăcată cu mine.
Ai trecut prin multe schimbări. Ți-ai schimbat profesia și, cel mai important, te-ai transformat tu. Cum ai evoluat tu ca femeie odată cu momentele tale de conștientizare?
Cred că cea mai mare transformare a mea nu a fost schimbarea profesiilor, ci schimbarea felului în care mă văd pe mine și felul în care mă raportez la viață.
Ani la rând am fost o femeie care făcea, rezolva, organiza și ducea multe pe umerii ei. Credeam că puterea înseamnă să poți controla totul și să nu ai nevoie de nimeni. Astăzi înțeleg că adevărata putere este să te cunoști, să te accepți și să ai curajul să fii tu. Un rol important în această transformare l-au avut constelațiile familiale. Ele mi-au deschis o perspectivă complet nouă asupra vieții. M-au ajutat să înțeleg că multe dintre alegerile, fricile, blocajele sau luptele noastre nu încep întotdeauna cu noi. Că purtăm povești, loialități și dinamici care vin din sistemul nostru familial și care influențează felul în care iubim, muncim, construim și ne trăim viața. Cu fiecare conștientizare am devenit mai blândă cu mine. Am învățat să renunț la nevoia de a demonstra, să mă compar mai puțin și să mă ascult mai mult. Am început să-mi dau voie să fiu și femeie, nu doar mamă, soție, antreprenoare sau lider.
Nu mă consider o femeie care a ajuns undeva, ci o femeie care continuă să crească, să descopere și să integreze noi părți din ea.
Iar dacă ar fi să descriu evoluția mea într-o singură propoziție, aș spune așa: am trecut de la a încerca să controlez viața, la a învăța să am încredere în ea și în mine.
Cu siguranță fiica ta va citi acest interviu. Vrei să îi transmiți aici un mesaj?
Da, vreau să îi transmit un gând. „Ilinca, dacă este un lucru pe care mi-aș dori să îl porți cu tine toată viața, este să nu te îndoiești niciodată de valoarea ta. Să nu lași lumea, circumstanțele sau părerile altora să îți spună cine ești. În tine există o frumusețe care merge mult dincolo de ceea ce se vede, o putere interioară extraordinară și o capacitate de a crea și de a transforma viața în jurul tău. Am văzut-o de multe ori și sper ca, pe măsură ce crești, să începi să o vezi și tu. Viața va avea propriile lecții și propriile provocări, dar am învățat împreună că există ceva mai mare care ne poartă atunci când nu mai putem singure. De aceea, ai încredere în tine, ai încredere în viață și ai încredere în Dumnezeu. Iar eu, ca mamă, nu îți doresc să fii perfectă. Îți doresc să fii tu. Să îți ocupi locul în lume cu curaj, cu demnitate și cu inima deschisă. Și să știi că, oriunde te va purta viața, în spatele tău vor exista mereu iubirea mea, binecuvântarea mea și încrederea mea în tine.”
Crezi că o femeie trebuie să se folosească de frumusețea sa? Tu ai făcut vreodată asta?
Da, cred că o femeie poate și chiar este firesc să se folosească de frumusețea sa. Dar când spun frumusețe, nu mă refer doar la aspectul fizic. Frumusețea unei femei este mult mai complexă. Este felul în care privește viața, bunătatea pe care o oferă, valorile pe care le trăiește, energia pe care o aduce într-o încăpere și amprenta pe care o lasă în inimile oamenilor.
Desigur, frumusețea fizică este un dar și ar fi ipocrit să spunem că nu contează. Contează. Este parte din noi și cred că fiecare femeie are dreptul să o exprime și să o pună în valoare. Dar, în timp, am înțeles că ea deschide poate o ușă, însă caracterul și sufletul sunt cele care îi fac pe oameni să rămână.
Probabil că astăzi mă folosesc mai mult de frumusețea mea decât o făceam în trecut. Diferența este intenția. Nu o fac pentru a demonstra ceva, pentru a concura cu cineva sau pentru a primi validare. O fac pentru că am învățat să mă accept, să mă văd și să îmi asum toate părțile mele, inclusiv feminitatea.
Ce înseamnă să te iubești pe tine? Oare se rezumă la genți scumpe și haine de brand?
Pentru mine, a te iubi nu se măsoară în genți scumpe, haine de brand sau lucruri pe care le afișezi în exterior. A te iubi înseamnă să te cunoști suficient de bine încât să înțelegi de ce ai nevoie cu adevărat. Să îți oferi timp pentru tine, să îți asculți sufletul, să ai grijă de corpul tău, de mintea ta și de starea interioară.
Cât despre haine și branduri, nu cred că ele definesc valoarea unei femei. Eu m-am îmbrăcat întotdeauna în funcție de bugetul pe care l-am avut în fiecare etapă a vieții. Dar am avut mereu o relație specială cu estetica, cu stilul și cu frumosul.
Nu cred că eleganța are un preț. Am primit de-a lungul vieții multe complimente pentru ținutele mele, chiar și atunci când nu purtam lucruri scumpe. Pentru că, în opinia mea, nu haina poartă femeia, ci femeia poartă haina.
„Da, cred că o femeie poate și chiar este firesc să se folosească de frumusețea sa.”
Ce făceai în trecut și ți se părea ceva normal, iar astăzi nu ai mai face pentru nimic în lume.
Cred că unul dintre lucrurile pe care nu le-aș mai face astăzi este să mă compar cu alți oameni. Au fost perioade în care mă uitam la ce fac ceilalți, unde au ajuns, cum arată viața lor și, fără să îmi dau seama, îmi măsuram propriul drum prin prisma lor. Astăzi înțeleg că fiecare om are ritmul lui, lecțiile lui și destinul lui.
Nu aș mai încerca să mă încadrez în așteptările altora și nici să fac lucruri doar pentru că „așa se face” sau pentru că toată lumea le face. Cu timpul am învățat să am mai multă încredere în propriile alegeri și în ceea ce simt eu că este potrivit pentru mine. Nu aș mai lăsa criticile sau părerile celor din jur să aibă mai multă putere decât vocea mea interioară. Astăzi ascult, observ și iau ce îmi este util, dar nu mai simt nevoia să trăiesc după filtrele altcuiva.
Cum arată fericirea ta?
Fericirea mea arată destul de simplu. Arată ca momentele în care îi văd pe copiii mei bine, sănătoși și zâmbind. Arată ca timpul petrecut cu familia mea și cu oamenii dragi sufletului meu. Arată ca o cafea băută în liniște dimineața, ca o conversație sinceră, ca acele câteva ore pe care mi le ofer pentru sport, pentru o plimbare, pentru un masaj sau pur și simplu pentru a mă reconecta cu mine.
Arată și ca un teren de padel plin de oameni care se bucură de sportul pe care cândva l-am visat și pe care, împreună cu mulți oameni frumoși, am reușit să-l facem cunoscut în Republica Moldova. Îmi plac foarte mult călătoriile, iar una dintre marile bucurii pe care mi le-a oferit padelul este posibilitatea de a descoperi lumea. Datorită acestui sport am ajuns în locuri și țări în care poate nu aș fi ajuns altfel, am cunoscut oameni extraordinari și am trăit experiențe care mi-au deschis sufletul și orizonturile. Fericirea mea este să simt că sunt vie.
Care este cea mai predominantă trăsătură a caracterului tău?
Curajul. De multe ori în viață am pornit la drum fără să am toate răspunsurile. Așa a fost și cu familia, și cu afacerile, și cu padelul. Dacă mă uit în urmă, îmi dau seama că multe dintre cele mai frumoase lucruri din viața mea au început dintr-o credință interioară că este posibil, chiar și atunci când realitatea nu oferea prea multe garanții. Sunt o persoană perseverentă și foarte dedicată atunci când cred în ceva. Nu renunț ușor la oameni, la vise sau la proiectele în care îmi pun sufletul. Iar atunci când viața mă provoacă, aleg să caut soluții.
Ce te face să respecți și să aprecizi un bărbat?
Respect și apreciez un bărbat care este asumat. Un bărbat care își respectă cuvântul, care are valori clare și care rămâne demn atât în momentele bune, cât și în cele dificile. Pentru mine, puterea unui bărbat nu se măsoară prin cât de mult controlează, ci prin câtă responsabilitate își asumă pentru viața lui, pentru alegerile lui și pentru oamenii pe care îi iubește. Admir bărbații care construiesc. Care au viziune, care muncesc pentru ceea ce își doresc și care nu se opresc la vorbe.
Dar există un lucru pe care îl consider extrem de valoros la un bărbat: capacitatea de a „dezbrăca” o femeie de poveri, de griji și de responsabilitățile pe care le poartă zi de zi. Nu de haine, ci de tot ceea ce o ține în tensiune și în control permanent. Mi se pare una dintre cele mai frumoase și mai atractive forme de masculinitate atunci când un bărbat îi oferă unei femei suficientă siguranță încât ea să își permită să se relaxeze, să creeze, să inspire și să fie pur și simplu femeie.
Cred că acolo apare magia dintre un bărbat și o femeie: când ea nu mai trebuie să fie puternică tot timpul, iar el nu mai trebuie să demonstreze nimic. Când fiecare își ocupă locul cu respect, încredere și iubire. Acela este genul de bărbat pe care îl respect și îl admir cu adevărat.
Un mesaj celor care vor citi acest interviu și vor admira acest pictorial…
Priviți dincolo de imagini! În fiecare om există mult mai mult decât ceea ce se vede la suprafață. În spatele fiecărei femei există o poveste, niște lupte, niște visuri, niște răni și foarte multă putere. Iar dacă acest pictorial transmite ceva, mi-aș dori să transmită faptul că feminitatea nu are vârstă, nu are măsuri perfecte și nu are standarde.
Răspunde într-o frază (sau chiar într-un cuvânt)
Ce muzică îți place să asculți?
Latino. Mă face să simt că trăiesc.
Parfum discret sau ceva tare?
Discret, dar memorabil.
O mașină sportivă sau una mai elegantă?
Elegantă, dar cu personalitate.
O vacanță cu familia sau cu fetele?
Cu familia. Dar din când în când și cu fetele. (râde)
O partidă de padel sau un pui de somn?
La momentul acesta, sincer? Un pui de somn. (râde) După aceea pot savura și o partidă bună de padel.
Tocuri sau încălțăminte comodă?
Zi de zi aleg încălțămintea comodă. Dar pentru o femeie elegantă, tocurile rămân un accesoriu special.
Mare sau munte?
Marea pentru energia soarelui, apă și bronzul pe care îl ador. Dar muntele este viață, oxigen și libertate. Nu pot renunța la niciunul.
Vin sau un cocktail colorat?
La momentul acesta, un vin bun alături de omul meu.
Dramă sau comedie?
Comedie. Am avut destule lecții în viață. Acum aleg bucuria.
„Există un lucru pe care îl consider extrem de valoros la un bărbat: capacitatea de a dezbrăca o femeie de poveri și griji”
