Actriță la TNME
Am văzut-o pe scena TNME cochetă, mai apoi am văzut-o deportată. La Jurnal TV trece dintr-o parodie în alta cu multă ușurință, iar când o întâlnești pe stradă este de o naturalețe rar întâlnită. Are un simț fin al responsabilității și al cuvântului, pe care teatrul i l-a descoperit de la prima întâlnire. Și da, dacă nu ați auzit-o cum cântă, vă recomand! Vocea ei ascunde mult mister.
Lucrez până la dezgolire de nerv, până la capăt, altfel nu pot.
Teatrul – un refugiu al nebuniei mele
Care este relația ta cu tine?
Întotdeauna am fost extrem de exigentă și cu cerințe mari față de mine. Dar, se pare că înțelepciunea vine cu experiența. Acum învăț în fiece zi să fiu bună cu mine, uneori chiar îmi iese!
Dar cu teatrul?
Teatrul a fost mereu un refugiu al nebuniei mele. E ca un abțibild care se ține de întreaga mea viață. Teatrul e un fel de a fi, de a mă juca, de a înțelege niște lucruri. O joacă din care uneori poți trăi și câștiga niște bani.
Teatrul – un refugiu al nebuniei mel
Ai știut mereu ce vrei cu adevărat?
Niciodată nu m-am visat medic, pedagog, avocat sau orice altă meserie „serioasă”. În copilărie mă vedeam interpretă, pianistă, dansatoare pentru când mă voi face mare. Pendulam de la o idee la alta. Apoi am ales teatru și acesta a îmbinat toate trei pasiuni ale mele.
La ce te gândești?
Mă bușea râsul de fiecare dată când auzeam la petreceri oamenii care închinau un pahar de vin și spuneau tradiționalul: „Pace și Sănătate”, uneori chiar mă revoltam. „Pe bune? Ziceți măi ceva mai original”. Azi, când stăm cu războiul sub coaste, realizez că exact astea două cuvinte sunt cu adevărat esențiale. Mulțumesc pentru Pace și Sănătatea familiei mele.
Ce ai reușit să desprinzi din acest an?
2022 m-a provocat să accept că viața e pe zile și nu pe ani, că oricând se poate întâmpla să fii nevoit să-ți faci valiza și să fugi. Trebuie să trăim aici și acum.
Faci televiziune, teatru, film…
Fac ce-mi place și asta nu mă obosește. Lucrez până la dezgolire de nerv, până la capăt, altfel nu pot. Sunt bună sau nu, decide publicul, datoria mea e să-mi fac cinstit meseria.
Te văd în diferite roluri pe scenă și tot cam în atâtea la TV. Ți-au mai rămas personaje?
Ooo! Ador să sondez în caracterele oamenilor! Îmi place să-i urmăresc, să-i înțeleg, să acumulez ticuri, obiceiuri, gesturi, să le așez frumușel pe un raft al memoriei, iar la momentul oportun să le scot la iveală. Aș putea mult mai mult, doar să am o platformă în care să le expun. Pe scena politică apar noi și noi personaje interesante, iar în teatru există încă atâtea de făcut.
Mamă a trei copii. Ești suficient cu ei?
Maternitatea m-a învățat să fac toate lucrurile de rutină cu viteza a cincea, astfel încât să-mi rămână și ceva timp pentru lucruri cu adevărat importante. Contează calitatea timpului petrecut cu copiii și nu cantitatea. Am perioade când muncesc foarte mult și atunci neglijez un pic viața mea de mamă, dar am perioade când mă dedic total copiilor, teatrul rămânând pe locul 2-3 și lucrurile se echilibrează. Timpul petrecut în familie este cea mai grozavă investiție pe termen lung.
Ce spune soțul când îți cauți starea de zen?
Nu-i ușor deloc să fii însurat cu mine, știu asta. Soțul meu e ancora care mă ține cu picioarele pe pământ, altfel aș zbura în cosmos. Mă critică foarte des, suntem total diferiți ca și perspectivă de vedere a lucrurilor, mă contrazice, dar niciodată nu mă lasă singură. M-a lăsat mereu să-mi fac meseria așa cum îmi place, el asumându-și discret toate lucrurile care mie-mi scapă.
Cât de necesar e să lucrăm asupra aspectului nostru, ca femeie?
Nu prea lucrez, deși ar cam trebui….Am grijă să fac sport și să mănânc calitativ. Am mari restanțe la capitolul saloane de frumusețe, proceduri de îngrijire, SPA și altele.
Ești gata oricând să lupți pentru un scop?
Depinde pentru cine să fac asta. Dacă e vorba de familia mea, atunci da, sunt gata să răstorn munții. Dacă e altceva la mijloc, atunci prefer să ocolesc și să merg liniștită mai departe. Ideea e să reușesc să-mi stabilesc corect prioritățile.
Cât „tu” se transpune în rol?
Toate rolurile mele se hrănesc din mine, toate au ceva de-al meu, de la toate am învățat câte ceva și cu toate am un contract pe viață.
Text: Zina Bivol, Foto: Anna Sherbatiuk
#caracter