Științe exacte
IP Centrul de Excelență în Economie și Finanțe din mun. Chișinău
Profesoară de matematică
Elena Cepoi-Golub
20 de ani de activitate
Interviu de Iuliana Mămăligă
O profesoară ca o mamă! Doamna Elena Cepoi-Golub își îmbrățișează elevii, le spune „puii mei” (chiar dacă acasă are doi fii, Alexandrul-Albert și Ilie-Luca). Până și elevii mari, de clasa a X-a, se liniștesc adesea în îmbrățișările ei. Adoptă noile tehnologii în cadrul orelor și aplică matematica prin ele. De exemplu, lansarea unui canal pe YouTube cu ajutorul progresiilor aritmetice i-a ajutat pe elevi să înțeleagă că păstrarea unei consecutivități a postărilor generează rezultate previzibile. Fascinant!
De la matematică, la decizii economice reale, cum ajungem la ele?
Ajungem la aceste decizii înlocuind predarea clasică și seacă cu modelarea matematică aplicată. Eu nu doar stau la tablă să demonstrez teoreme, ci construiesc împreună cu elevii mei adevărate universuri economice. În era schimbării în care trăim, intuiția ne poate trăda, dar matematica oferă reziliență. Ajungem la decizii reale atunci când pun elevul în pielea unui antreprenor sau manager și îi ofer matematica drept „busolă” pentru a naviga prin incertitudine.
Nu facem calcule de dragul calculelor. Fiecare lecție se termină cu o decizie strategică. Iată cum se traduce asta în produsele și proiectele concrete realizate de elevii mei – Derivata ca instrument pentru profitul suprem: când studiem derivata, elevii mei nu caută un simplu punct de extrem pe un grafic, ci învață să evite falimentul sau risipa. De exemplu, în proiectele lor de aplicare a derivatei, au calculat exact câte zile trebuie să ruleze o campanie de promovare pe Instagram pentru un brand fictiv de haine pentru ca profitul să fie maxim, înainte ca investiția în reclame să devină o pierdere. Tot cu derivata, ei intră în rolul unui manager de cinema și calculează prețul optim al biletului care va aduce cele mai mari încasări, înțelegând că un bilet prea scump lasă sala goală, iar unul prea ieftin nu acoperă costurile.
Ce așteptări are un elev de la un profesor?
Prima așteptare a unui elev de astăzi nu este să primească informații reci – pentru asta există internetul, ci să găsească siguranță emoțională, să fie acceptat și iubit așa cum este, nu doar pentru notele din catalog. Eu le spun mereu elevilor mei „puii mamei”. Deși acasă am doi băieți, când vorbesc despre elevii mei, le spun tot „copiii mei”. Odată, o elevă s-a apropiat ezitant de mine și m-a întrebat: „Dumneavoastră îi îmbrățișați pe mulți, dar dacă eu nu învăț bine la matematică, pe mine mă îmbrățișați?”. I-am răspuns din tot sufletul: „Puiul mamei, eu îi îmbrățișez pe toți care vor, indiferent de notele pe care le au!”. După ce am îmbrățișat-o, s-a uitat la mine și mi-a zis: „Să știți, eu am să depun eforturi”. Este o istorie reală: nu a devenit ea olimpică, dar de la note sub 5 la matematică, a ajuns la un 6 sigur și meritat. Un elev nu vrea să fie judecat pentru un 4, ci încurajat să ajungă la un 6 prin muncă.
Cum a fost profesorul dvs. de matematică, și dacă ați „furat” ceva de la el?
Dacă mă întrebați cine a fost modelul meu de profesor, răspunsul vine direct din inima familiei mele: modelul meu absolut a fost bunicul meu, Iovița Mihail Davidovici, Profesor Emerit de matematică al Moldovei. Pentru mine, catedra a fost mereu ceva sfânt, iar de la el am „furat” nu doar formulele, ci însăși esența și dragostea pentru această meserie. De la bunicul am învățat regula de aur pe care o aplic și astăzi cu elevii mei: nu trebuie doar să aplici mecanic niște formule, pentru că formulele se uită; trebuie să înțelegi de ce și cum se rezolvă. Bunicul avea un obicei pedagogic absolut genial, care m-a marcat profund. Îmi dădea o problemă, eu îi aduceam rezultatul, iar el se uita și îmi zicea simplu: „Nu e corect”. Eu mă întorceam, munceam din nou, aduceam alte variante, iar el iarăși îmi spunea: „Nu e bine”. Când ajungeam la capătul puterilor, el îmi zâmbea și îmi spunea: „Prima variantă a fost corectă, dar tu nu erai sigură pe răspuns. Trebuie să înțelegi exact ce rezolvi, nu doar să aplici o formulă și gata!”. A fost lecția supremă despre încrederea în propria gândire logică. Însă, dincolo de matematică, darul lui cel mai de preț a fost lecția umorului la catedră: mi-a arătat că poți fi un dascăl exigent și riguros, dar în același timp cald și apropiat de elevi. Sper din tot sufletul că, de acolo, de Sus, mă privește cu mândrie. Dacă bunicul a fost temelia pe care s-a construit dragostea mea pentru vocația de dascăl, a mai existat un om care mi-a definitivat parcursul profesional: domnul Petru Efros, profesorul meu de geometrie de la Facultatea de Matematică a USM. În primul an de facultate, eram tânără, încrezătoare în mine și aveam impresia că știu totul. Atunci, domnul Efros mi-a dat o lecție de smerenie academică: m-a provocat cu o notă de 2, demonstrându-mi că nu știam, de fapt, atât de multe pe cât credeam. Acel 2 a fost cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla! Din ambiție, am stat toată vara și am rezolvat culegeri întregi de probleme de geometrie. Rezultatul? Nu doar că am început să o înțeleg, dar am ajuns să iubesc geometria mai mult decât algebra și analiza matematică, luate la un loc.
De unde vă luați energia pentru fiecare lecție?
Toată energia mea izvorăște dintr-un echilibru perfect între iubirea de acasă și iubirea de la școală. Baza absolută a energiei mele este soțul meu, Victor, omul care a crezut în mine mereu, uneori chiar mai mult decât am crezut eu însumi. Îmi aduc aminte cum, odată, la niște cursuri susținute de un profesor din România, am fost întrebată ce înseamnă pentru mine a fi profesoară. Fără să stau mult pe gânduri, am răspuns: „A fi profesoară este un hobby plătit de soț”. Și nu este doar o glumă. Fără susținerea lui financiară și morală, nu aș fi putut realiza atât de multe și nu aș fi putut aduna o bibliotecă mare din care să mă inspir zi de zi. Când am decis să candidez pentru obținerea gradului didactic I, aveam emoții și i-am spus că nu cred că reușesc. El m-a întrebat simplu: „Dar ce, nimeni altcineva nu are gradul unu?”. I-am zis că au mulți, iar răspunsul lui a fost scurt și hotărât: „Înseamnă că poți și tu!”.
Cea mai bună profesoară de matematică. Mereu știe să motiveze elevii. Are metode de predare a materiei pe înțelesul tuturor. Toate lecțiile de matematică au fost interesante. Chiar dacă uneori era mai greu, doamna Elena mereu găsea ceva pozitiv și ne argumenta că respectivul modul sau acea temă ne va prinde bine în viață. Este o profesoară minunată care știe să explice și să predea matematica, să fie clară pentru toți copiii. Mereu motivează la maxim pe cei care au potențial și îi ajută pe cei care însușesc materia puțin mai greu.