Notar
Este mamă a doi băieți care în acest an și-au început studiile în Londra. Ca să nu analizeze prea mult dorul ce-i stă pe inimă, își dublează orele de lucru, afirmând că adoră notariatul, după mulți ani de business. Eugenia Cavcaliuc este femeia exactă în vorbă, calculată în gânduri și mereu îndrăgostită de același bărbat, indiferent de provocări și așteptare.
Cum ești și cum ai vrea să te vadă alții?
Iubesc oamenii frumoși la suflet. Ei mă inspiră și mă fac să cred că dacă vor, oamenii chiar pot fi buni. Foarte atentă la detalii și exactă în vorbă, nu înțeleg invidia și ipocrizia. Sunt o visătoare cu picioarele pe pământ, perfecționistă și înțelegătoare. Sunt încântată când cei din jur mă înțeleg din priviri.
Care sunt acele trei momente de transformare pentru tine?
Atunci când am întâlnit dragostea vieții mele și tatăl copiilor mei, când am dat naștere copiilor și când am călcat pragul celei mai notorii profesii pe care pur și simplu o ador, notariatul. Acestea luate în cumul, m-au transformat într-o doamnă într-adevăr împlinită și fericită.
După mulți ani de business, de ce totuși ai ales notariatul?
Deoarece în business, chiar dacă aveam succese financiare, nu mă regăseam, nu eram eu însămi. Simțeam că nu asta este menirea mea, ci în altă parte. Consider că experiența de viață, gândirea matură, sistemul m-au dus cu pași mici, dar siguri spre această destinație.
Cum tratezi momentele mai puțin plăcute în meserie?
Cu profesionalism, perseverență, răbdare și responsabilitate. Ador ceea ce fac și am o sursă constantă de motivație care mă determină să fac tot ce pot. Iar asta îmi oferă plăcere. Mă strădui să comunic cu fiecare în parte și să-i ascult cu multă responsabilitate. Majoritatea problemelor în relațiile cu oamenii provin din lipsa comunicării, de aceea, îmi asum de a-i ține pe toți pe aceeași pagină. Persoanele care-mi calcă pragul devin un partener de încredere pentru totdeauna.
Prin ce se face diferit acest an, 2022?
Maturizarea feciorilor mei și începutul unei noi trepte a vieții, cea de a-i lăsa independenți, departe de mine, pentru a le asigura studii de calitate și pregătirea de viața matură.
Cât de greu a fost să te decizi să-ți lași feciorii la tatăl lor, în Londra?
Nu pot să descriu în cuvinte ceea ce simt acum, dar a fost o decizie bine calculată și asumată. La fiecare se produce aceasta ruptură când copiii cresc, este ceva inevitabil, pentru cineva mai devreme, pentru altcineva mai târziu, important e să fim pregătiți și capabili să depășim emoțiile. Ei sunt inteligenți, înțelegători, se simt bine, iar asta mă liniștește. Sunt încrezătoare că această perioadă, îi va transforma în bărbați puternici și responsabili precum tatăl lor.
Sunt încrezătoare că această perioadă, îi va transforma în bărbați puternici și responsabili precum tatăl lor.
Aveți cu Gheorghe 21 de ani de când sunteți împreună, dintre care trei ați fost despărțiți. Cum a fost revenirea?
Dacă cineva poate să iubească, e împărat. Dacă cineva este iubit, e infinit și dacă există iubire, din goluri se naște plinul.
Cum arată dragostea după un divorț, are mai multă încredere?
La noi încrederea a fost prezentă întotdeauna. Dragostea noastră se bazează pe mai mulți piloni pe care nimeni și nimic nu-i va doborî niciodată.
Azi distanța vă unește mai mult?
A iubi pe cineva în timp ce strălucește este ușor. Adevărata provocare este să îi luminezi atunci când se află în întuneric. Noi suntem puternici, în ciuda tuturor greutăților și provocărilor pe care ni le dă soarta.
Când apar dezamăgirile în viața ta?
Dezamăgirea vine atunci când avem așteptări de la ceilalți. Punct. Cu cât mai mari așteptările, cu atât mai mari dezamăgirile.
Ce ne trebuie pentru a fi fericiți?
Foarte puțin. Un om alături, cu care să-ți împarți visele și trăirile, oricum ar fi ele, bune sau rele. Un loc la care să te întorci în fiecare seară și căruia să îi poți spune „acasă”, pentru că păstrează tot ce iubești. În general, lucruri pe care nu le vei putea cumpăra niciodată cu bani. Soarta noastră este rezultatul alegerilor pe care le facem la o anumită etapă a vieții.
Text: Zina Bivol, Foto: Lina Burbulea
#transformări