Stilist vestimentar, Image Architect, Fashion Adviser
Cu Irina, parcă îți vine să mai încerci o dată. Rochia pe care ai pus-o înapoi pe umeraș. Culoarea despre care credeai că „nu e a ta”. Poate chiar femeia despre care ai crezut că nu mai ești. Are un fel foarte firesc de a muta limitele fără să facă mare caz din asta. E deschisă, directă, curioasă, creativă și suficient de liberă încât libertatea ei devine contagioasă. Te îmbracă, sigur. Dar partea interesantă începe când dai jos tot ce ai purtat prea mult fără să-ți dai seama: complexe, reguli, prejudecăți. Și rămâi tu.
Hainele sunt doar instrumentul. În spatele lor este întotdeauna omul.
Să începem de la faptul că noi, femeile, suntem toate extrem de diferite. Hainele în care una dintre noi se simte confortabil și bine pot fi interpretate cu totul diferit de cineva din exterior. Tocmai de aceea, nu-mi place să „citesc” o femeie doar din ceea ce văd și nu trag niciodată concluzii pripite înainte să discut cu ea. Imaginea îmi poate da anumite indicii, bineînțeles, dar abia conversația îmi spune ce se află cu adevărat în spatele ei.
Cred că fiecare femeie cu care am lucrat a lăsat, într-un fel sau altul, ceva și în mine. Stilizarea este, de fapt, un proces mult mai intim decât pare din exterior. Ajungi să cunoști nu doar corpul unei femei și ceea ce o avantajează, ci și felul în care se vede ea pe sine, lucrurile pe care le iubește la ea și, uneori, lucrurile pe care încă învață să le iubească. Ulterior, lucrând cu tot mai multe femei, am înțeles că ceea ce fac este mult mai mult decât stilizare. Imaginea poate schimba felul în care o femeie este percepută, dar, mai important, poate schimba felul în care ea se percepe pe sine. Hainele sunt doar instrumentul. În spatele lor este întotdeauna omul.
Oficial, profesez ca stilistă de doar un an și câteva luni. Neoficial însă, am senzația că fac asta de când mă țin minte. Sunt un om profund creativ și am fost așa dintotdeauna. Am desenat și am pictat de copil, iar hainele, siluetele, combinațiile, imaginea în general au fost mereu printre lucrurile care mă fascinau cel mai mult. Debaraua părinților mei este și astăzi plină de schițe și desene cu modele de haine și outfituri făcute de mine de-a lungul anilor. Privind în urmă, probabil că acolo au fost, fără să știu, primele mele exerciții de styling.
De când mă țin minte, mi-am „inventat” singură o mare parte dintre ținute. Îmi imaginez o piesă sau un întreg look, îl desenez, aleg materialele și apoi îl construiesc împreună cu o croitoreasă. La un moment dat am avut chiar și propria colecție, pe care am prezentat-o în cadrul unui eveniment de modă din Chișinău. Doar că multă vreme nu am privit toate lucrurile acestea ca pe o profesie. Era pur și simplu felul meu de a fi și de a mă exprima.
Cred că diferența dintre pasiune și profesie a apărut în momentul în care alți oameni au început să aibă încredere în ochiul și în viziunea mea. Un rol foarte important aici l-a avut Tania Turtureanu, care m-a încurajat și, într-un fel foarte firesc, m-a atras spre stylingul profesionist. Ea a fost unul dintre oamenii care m-au făcut să înțeleg că ceea ce pentru mine venea intuitiv și aproape instinctiv poate avea valoare și pentru altcineva. În prezent sunt stilista sa oficială.
Nu știu dacă moda m-a schimbat neapărat. Cred că mai degrabă mi-a dat libertatea să fiu toate versiunile mele, fără să simt nevoia să aleg una singură. Prin haine am învățat că pot fi foarte feminină într-o zi și aproape androgină în alta, extrem de elegantă sau complet extravagantă, minimalistă sau dramatică — și toate să fiu tot eu. Poate tocmai de aceea nu mi-a plăcut niciodată ideea de a mă încadra într-o singură estetică.
Încrederea în sine schimbă inclusiv felul în care porți o haină. Poți îmbrăca o femeie în cea mai spectaculoasă rochie din lume, dar dacă ea intră într-o încăpere încercând să devină invizibilă, rochia nu o va salva. Și invers: am văzut femei purtând lucruri absolut simple, dar având o asemenea siguranță în felul în care se mișcă, vorbesc și ocupă spațiul, încât devin imposibil de ignorat. Așa că da, dacă ar trebui să aleg un singur lucru pe care să-l pun pe umerii unei femei pentru tot restul vieții, ar fi încrederea în sine. Restul garderobei îl rezolvăm.
Interviu de Doina Muntean, Foto: arhiva personală
#libertate