Fondatoare Overline Logistic Events
Energică și curioasă, iubește oamenii, călătoriile și serile frumoase diluate cu un film romantic. Ambițioasă, uneori prea exigentă cu sine, este omul din spatele Overline Logistic Events, cea care „stinge focul” chiar și cu 2–3 zile înainte de eveniment și reușește, cumva, să găsească o soluție pentru aproape orice.
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care încă nu am învățat să le spun este „nu”.
Overline Logistic Events s-a schimbat odată cu mine. Compania învață să crească și să se dezvolte, iar eu învăț să am răbdare și să am încredere că, uneori, doar rezistând și mergând înainte putem crește. Astăzi simt că nu am putea exista una fără cealaltă și, după aproape doi ani, îmi simt compania mai mult ca niciodată parte din mine. Nu este doar o afacere. Este ca un copil pe care îl port în suflet, îl cresc și de la care, metaforic vorbind, învăț în fiecare zi.
Mereu am visat să fiu antreprenoare, iar când am deschis Overline am simțit că, în sfârșit, am găsit locul în care pot să fac ceea ce iubesc și să mă dedic trup și suflet. Astăzi, privind în urmă, simt că am construit mai mult decât îndrăzneam să-mi imaginez la început. Iar visul meu de acum este să cresc echipa și să pot investi în echipamentele de care avem nevoie în companie. Și, într-o zi, mi-aș dori ca clienții să vină la Overline pentru ceea ce reprezintă compania, nu doar pentru Olga.
Cred că unul dintre cele mai importante lucruri pe care încă nu am învățat să le spun este „nu”. Atât în viața personală, cât și în companie. Probabil 2026 este anul care mă pune cel mai mult la încercare din acest punct de vedere și mă învață să pun limite. Și nu este deloc ușor pentru mine. Încep să spun «nu» acolo unde bunătatea mea este confundată cu disponibilitatea nelimitată, unde nu există respect, reciprocitate sau apreciere și, poate cel mai important, lucrurilor care mă îndepărtează de ceea ce vreau să construiesc.
Pentru ca afacerea să meargă mai departe, a trebuit să învăț să fiu mai fermă, să iau decizii mai dure pe alocuri și să nu mă mai uit mereu în trecut. În același timp, am încercat să rămân fidelă felului meu de a fi – flexibilă, corectă și responsabilă față de oamenii cu care lucrez.
Îmi permit să fiu vulnerabilă doar în fața oamenilor dragi și a câtorva prieteni sau parteneri de afaceri pe care îi pot număra pe degete. Ce am învățat ca antreprenoare este că, în cele din urmă, te poate înțelege cu adevărat omul care trece prin aceleași circumstanțe ca și tine, pentru că unele lucruri nu pot fi explicate – pot fi doar trăite.
Pentru mine, banii înseamnă astăzi mai mult siguranță decât libertate. Probabil încă nu am ajuns la etapa în care să spun că banii îmi oferă libertate, dar îmi dau ceva foarte important: încrederea că pot să fac planuri, să investesc în ceea ce construiesc și să mă uit puțin mai liniștită spre următorul pas.
Încerc să rămân aceeași femeie pe care o cunosc oamenii din jurul meu și, mai ales, să nu mă pierd pe mine în tot acest ritm. Mă simt femeie atunci când ies din casă machiată, coafată, îmbrăcată la patru ace, pe tocuri – lucruri pe care încerc să le fac cât mai des, pentru că mă ajută să mă simt bine și să am mai multă încredere în mine. Și, evident, când mai primesc și câte un compliment.
Am fost mereu un copil foarte activ și implicat în tot felul de activități – dansuri, canto, implicare în evenimente școlare. Cred că, privind acum în urmă, o parte din femeia și antreprenoarea care sunt astăzi era deja acolo, doar că atunci nu știam încă unde avea să mă ducă toată energia aceea.
Regret? Că, pentru a putea construi ceva, a trebuit să sacrific din timpul petrecut cu copilul meu și cu familia mea.
Mă sperie singurătatea, iubesc să fiu iubită și, poate cel mai important, îmi doresc ca atunci când voi ajunge la 50 de ani să nu am regrete pentru lucrurile pe care nu le-am făcut sau nu am avut curajul să le încerc.
Interviu de Lina Negru, Foto: Victoria Wonka
#încredere