Artist liric, soprană
Născut pe 10 iunie, la Glodeni
Studii: UNMB, București
Valentina Nafornița este acasă! Își crește acasă copiii, merge la repetiții la Opera de acasă cu bebelușii în brațe dacă trebuie, uimindu-ne cu lucruri normale de care nu o credeam în stare pe o vedetă de talia ei. Poate că tocmai asta o ridică și mai sus. Între scenă și viața de zi cu zi, își redefinește propriul ritm, fără compromisuri, cu aceeași pasiune care a consacrat-o și cu o naturalețe care o apropie și mai mult de public.
În 2025 am devenit mamă pentru alți doi pici care mi-au umplut sufletul și continuă să o facă în fiecare zi. Decizia aceasta este una extrem de dificilă pentru o persoană ca se credea carieristă în trecut. Gemenii m-au făcut mai puternică, plus posibilitatea de a continua să cânt îmi dă forțe mari. Sarcina mea nu a fost o alegere ușoară. Nu era convenabil să anulez munca mea nici din punct de vedere financiar și pentru carieră, probabil, nu este extraordinar, însă am făcut-o pentru siguranță și sănătatea mea și a copiilor mei ce trebuiau să vină pe lume sănătoși și frumoși. Nu îmi pare rău deloc. Îmi asum orice decizie, mereu.
Momentul de plăcere supremă e cel în care sunt pe scenă și ajung la faza în care mă detașez de emoții și pot trăi muzica în tot sensul cuvântului. Este o adrenalină și un puls pe care nu l-am mai găsit nicăieri, în nicio situație în viață. O satisfacție imensă.
Niciodată nu port titlul, premiul! Mereu sunt autentică și visătoare. Mereu rămân omul curios, curajos și, în primul rând, mereu sunt acolo pentru familia mea.
În anul care a trecut mi-am propus să trăiesc viața la maxim, să am mai multă grijă de mine și de sufletul meu, nu de cei din jur cărora nici măcar nu le pasă de grija mea. Și… nu mai am regrete. Culmea, de la oameni am învățat doar lucruri bune. Încerc de la o vreme să văd doar binele în oameni, de fapt așa și este. Noi avem propriile frustrări atunci când ceva nu ne convine la cineva, nu de celălalt depinde fericirea ta. Oamenii, în general, sunt buni și au propriile griji, nevoi și necazuri.
Nu cred că e nevoie să spun cine sunt, cei mai mulți știu deja. poate nu știu mai multe despre mine, femeia din fiecare zi, însă mă gândesc: „Oare e nevoie ca cineva să știe chiar tot?”
Interviu: Lina Negru,
Foto: Alex Iordache