Citește câteva mărturisiri făcute de preotul Severian Gheras în podcast-ul „Sincer cu Tine” realizat de Zina Bivol.
Eu fiind un preot de parohie, vreau să le spun credincioșilor și necredincioșilor, să nu uitaţi niciodată că mama spirituală, mama intelectuală a acestui popor, este biserica ortodoxă!
Pentru mine portretul Cenușăresei este foarte propriu și măreţ. De aceea prefer să fiu acolo unde sunt pus și nu pretind mai mult decât mi se oferă. Îmi place să fiu printre oameni și nu fac niciodată diferenţa dintre bogaţi și săraci. La biserică ușa e deschisă pentru toţi creștinii.
Noi nu avem interdicţia de a citi, în mine nu a murit dragul de poezie. Preoteasa mea este la a cincea cartea, recunosc că am scris și eu o perioadă, dar acum îmi place mai mult să citesc. Am acasă și o colecţie de picturi, consider că la baza unei naţiuni este cultura unui neam!
Noi nu putem să avem pretenţia să-l vedem cu ochii noștri mărginiţi pe Dumnezeu cel nemărginit. Reflecţia lui o regăsim în chipurile sfinţilor. Dumnezeu este iubire și nu toleranţă de păcat, iar pentru a te regăsi în lumea credinţei, întâi trebuie să se roage cei apropiaţi!
Slujbele on-line sunt binevenite și pentru cei din diasporă. Așa ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Sunt puţin rezervat faţă de paginile de socializare, pot să spun doar că toate sunt bune cu măsură. Și eu mă folosesc de telefon, sunt înscris în mai multe grupuri, e ceva normal, dar nu asta mă pasionează, este pur și simplu o necesitate. Nu ţin să fiu un preot modern, vreau să fiu firesc, prefer să rămân același.
Femeia este dătătoare de viaţă. Ea are rolul cheie în destinul bărbatului, doar că depinde de educaţia și calitatea ei. Nu în zadar a inspirat atâta literatură, muzică, pictură… Eu cinstesc pe Maica Domnului ca femeia model, preţuiesc pe mama care m-a crescut și mi-a dat viaţă, cinstesc pe preoteasa Mariana Chiriac, pe fiica mea și mă uit cu multă consideraţie la partea feminină. Cred că noi trebuie să păstrăm femeile noastre, dar să nu le „conservăm”.
O femeie puternică și înţeleaptă stă în spatele unui bărbat și mai puternic și invers.
La noi în casă a fost tata! El ne trezea dimineaţa și mergeam împreună la biserică. Îmi amintesc cum o săruta pe mama și spunea: „Maricică, te rog de mă iartă, eu iau băieţii și mă duc la rugăciune.” Acesta a fost tabloul!
În fiecare duminică vii la biserică cu cel mai bun pantof, cea mai frumoasă cămașă, sacou sau rochie. Vii cu tot ce ai mai frumos, fiindcă toate ţi le dă Dumnezu și în felul acesta îi mulţumești!
Urmărește interviul integral în video-ul de mai jos: