Fondatoare MCharity
Tatiana este o moldoveancă care locuiește în Germania și face caritate acasă. Am cunoscut-o printr-un mesaj pe Facebook, în care mă invita să particip la o prezentare de modă la Palatul Republicii. Un eveniment de binefacere care își propune să crească gradul de încredere al persoanelor cu dizabilități. Și care ne reamintește că frumusețea vine din interior. Am acceptat să prezint ținuta unui designer autohton, însoțind o femeie în cărucior. M-a intrigat, bineînțeles.
Eu și soțul meu suntem doi nebuni împotriva lumii!
Tatiana, hai să facem cunoștință. Cine ești? Sunt o luptătoare, un om al dreptății și o visătoare. Deși prin fața mea s-au perindat multe fețe, multe măști, eu încă cred în bine și în oameni buni. În fiecare zi asist la miracole și atunci nu-mi permit să am o altă poziție față de viață.
Care este povestea ta de viață? M-am născut într-o familie modestă, dar cu frică de Dumnezeu. Am crescut cu „ce-o să zică lumea?” și, de la o vârstă, nu mi-a mai păsat. După liceul absolvit în România, a fost greu să-mi aleg drumul. Știam că vreau mai mult de la mine, că nu e suficient ceea ce făceam. Mi-au trebuit zece ani ca să mă regăsesc, să cad, să sufăr eșecuri, să fac greșeli și să dezamăgesc… pe mine, apoi pe alții… M-am regăsit în Germania și acolo m-am reconstituit bucățică cu bucățică.
Cum ai ajuns să creezi MCharity, ai pornit de la nevoile cuiva anume sau din neavând ce face? Site-ul și apoi Fundația MCharity au apărut în pandemie, din mult timp liber și necesitatea oamenilor pe care deja îi ajutam. Eram implicată de patru ani în viața socială din Moldova. A fost un pas necesar și l-am făcut atunci când am fost sigură că aceasta e calea pe care vreau să merg în viață.
Care sunt cele mai sonore cazuri sau activități de care te-ai ocupat? Am început cu Ludmila Gavriluță, care a pierdut lupta după trei ani, dar care a pus fundamentul la activitatea mea. M-a învățat multe, mai ales să nu renunț și să-mi trăiesc fiecare clipă. Apoi a venit proiectul „Adoptă un bătrân”, începutul activității mele sociale din Moldova. Am o sensibilitate aparte pentru această categorie, prea sărmani, prea dați la o parte…
Cât de receptivi sunt oamenii, mai ales în acești ani plini de crize de tot felul? Am avut frică la începutul pandemiei, nu știam cum voi continua să fiu alături de bătrâni și oamenii cu necesități speciale, dar a fost bine. Oamenii au continuat să se implice, poate un pic mai puțin, dar au fost acolo și sunt!
„Frumusețe fără limite”, cum s-a născut acest proiect? „Frumusețe fără limite” s-a născut după ce o beneficiară a Fundației MCharity a participat la un astfel de eveniment în România. Mi-am dorit să fie și la noi în țară. Iată-ne la prima ediție. Aceste persoane sunt minunate, uneori mult mai bune ca noi, merită să aibă un eveniment al lor, prin care să ne redescoperim și noi.
Tatiana, povestește-mi despre familia ta. Sunt căsătorită cu un cetățean roman. Ne-am cunoscut în Germania, atunci când nu mai credeam în dragoste. Dar m-a dat peste cap. Este un om bun și generos, lângă el mă simțeam în siguranță și aceasta a fost prima cărămidă pusă în relația de dragoste. Doi nebuni împotriva lumii. A fost greu inițial, dar greul acesta a rezultat o fetiță minunată și nu regret nimic. Andra e copilul minune pentru care mulțumesc zilnic. Noi trăim cu ziua de azi, călătorim des, iubim mult și mereu căutăm oameni care să ne fie alături.
Eu și soțul meu suntem doi nebuni împotriva lumii!
Care sunt circumstanțele sau motivele care îl fac pe un om ca tine să înceapă a dărui, a întinde mâna? Eu am dăruit mereu, dar nu oamenilor potriviți. Și când mi-am dat seama că nu pot să nu ofer, mi-am ales persoanele care într-adevăr au nevoie de ajutor. Contează mult ce trăiești în familie, ce culegi din ceea ce vezi zi de zi, cu ce oameni te înconjori. Ca să faci bine nu e nevoie de milioane, e necesar să fii om și să-ți pese de cel de lângă tine. Activitatea mea m-a învățat că nimeni nu e asigurat cu ziua de mâine și că, doar împreună putem schimba lumea prin implicarea noastră comună.
La ce vizezi astăzi? Visez la o lume fără durere. Aș vrea să nu mai am pe cine ajuta… pentru că toți sunt bine.
Text: Rodica Ciorănică, Foto: ELISABETH ZHILTSOVA
#binefacere