Patruzeci și două! Atâtea povești de viață a descoperit Zina Bivol în cadrul podcastului „Sincer cu tine”. Patruzeci și doi de oameni i-au acceptat invitația la sinceritate și fiecare, într-o anumită măsură, s-a redescoperit pe durata podcastului.
Zina știe să își pună invitații pe jar. Ea e sinceră și naturală, iar asta o ajută să „dezarmeze” invitatul. A trecut un an de când VIP magazin oferă publicului online, interviuri moderate de Zina Bivol. Un an cu multe provocări și „chinuri artistice”. Să treacă din postura de intervievator în cea de intervievat e întotdeauna o ipostază provocatoare și poate chiar incomodă pentru un jurnalist. O provocăm pe Zina la sinceritate.
A trecut un an de podcast „Sincer cu tine”. În fiecare joi, la 20:00, pe YouTube ați lansat cu regularitate o nouă ediție. Un proiect, zicem, destul de discutat. Cum te-a schimbat această experiență?
M-am schimbat odată cu fiecare invitat. Fiecare discuție a lăsat în mod firesc o amprentă pe felul meu de a fi. Recunosc că simt o evoluție în tot, inclusiv în atitudinea și abordarea față de mine însămi. Am devenit mai încrezătoare și, totodată, mai critică. La început păstram podcasturile în forma lor crudă, fără a interveni la montaj, în timp am început să le „mângâi” din ce în ce mai mult, să dau dinamica, durata, ordinea pe care o consider plăcută și ușoară privitorului.
Oamenii văd o femeie frumoasă, care stă într-un studiou aranjat cu gust și adresează întrebări, dar ce stă în spatele rezultatului final? Câtă energie îți cere acest proiect?
Pe lângă partea frumoasă a scenei, mai sunt și culisele. Aici este multă dedicație și implicare – de la primul apel către invitat, până la scrierea și aprobarea fiecărui detaliu. Nu mă epuizează fizic ceea ce fac, dar emoțional sunt uneori consumată. După filmări, fiecare invitat revine cu emoțiile și stările lui, uneori ezitante – fie că a vorbit prea mult și prea sincer, fie că nu a spus ce și-ar fi dorit să spună. E firesc să fie așa, fiindcă niciodată nu știi cursul exact al unei discuții, mai ales când te lași dus de sentimente. Eu sunt o fire foarte empatică și rezonez cu fiecare semn al lor de întrebare așa că în fiecare săptămână, până joi, la ora 20:00, aștept cu sufletul la gură să văd că totul este bine și invitatul este mulțumit de produs.
Ai putea contura portretul invitatului perfect?
Nu caut un invitat perfect și chiar prefer să-l văd așa cum este, cu toate imperfecțiunile și stările lui de la o zi la alta. Și eu vreau să nu par, să nu joc perfecțiunea – nu tind să o fac pe deșteapta în niciun podcast. Firescul e valoros, de aceea aleg întrebări cât mai simple și care să ducă în direcția care trebuie. Dar ca să nu fug de întrebare, invitatul perfect poate fi cel care nu se teme de trecutul lui și de felul cum vorbește.
Îți este frică să adresezi întrebări incomode? Sunt sigură că îți dai seama când „atingi” invitatul cu teme mai sensibile pentru el.
Tocmai că nu-mi este frică, mai ales dacă simt că invitatul îmi permite să fac asta. Există un feeling în tot și, evident, înțelegi cât de predispus este omul din fața ta să-ți deschidă unele paranteze. Atuul meu este că știu să ascult și să nu intervin peste interlocutor, dar și să adresez mai apoi întrebări deduse din răspunsul anterior. Astfel se leagă mai degrabă o discuție, decât un interviu. Prefer să nu am rupturi de subiect. Uneori o altă întrebare decât cea pe care o adresez poate să rupă firul unei discuții de suflet și să pierd autenticitatea și adevărul cu care-mi vorbește invitatul.
Atunci când devii persoană publică, te supui atât laudelor, cât și criticilor. Te dor comentariile negative?
Trebuie să recunosc că dor, cât de indiferentă și puternică nu aș arăta că sunt. Primele comentarii răutăcioase au venit în adresa mea pe când eram într-o vacanță, apoi zilele acelea au devenit tare reci pentru mine, fiindcă știu că muncesc și sunt naturală în tot ceea ce fac și parcă mă gândeam că nu merit asta. În același timp, vreau să mulțumesc celor care lucrează la imunitatea mea, acum trec mai ușor peste asemenea mesaje, ba chiar mă miră uneori de ce nu mă afectează. Și, la urma urmei, datorită celor care mă trag cu un pas înapoi, eu fac doi pași înainte, din toate aspectele.
Părinții tăi îți urmăresc interviurile? Ce spun?
Pe YouTube… nu. Părinții mei sunt din altă generație și în afara online-ului. Ghinion sau nu… dar cât timp am activat la radio și ar fi putut să mă asculte zilnic, frecvența postului Vocea Basarabiei nu ajungea până la Răzeni decât pe anumite văi și dealuri. În acest context, m-a bucurat noutatea pe care mi-a adus-o directoarea VIP magazin, Rodica Ciorănică, că podcastul urmează să fie difuzat pe Realitatea TV în fiecare zi de vineri. Doar că și de data asta mama mi-a zis că la vecini se regăsește programul în grila de emisie, dar la noi nu. Așa că din ultima discuție, mama mi-a spus că va schimba abonamentul TV, măcar acum, ca să o vadă pe fiica lor pe sticlă!
Cine este cel mai mare critic al tău?
Cu siguranță, Viorel! El este criticul meu în tot și o face foarte direct. Poate uneori am nevoie să mă ia cu bombonica, dar la el nu e genul. Mereu am apreciat franchețea lui, chiar dacă mai doare pe alocuri. Rar îi recunosc momentele mele de reculegere, dar asta nu înseamnă că nu mă pune pe gânduri…
Înveți ceva de la concurenții tăi?
Cu siguranță! Concurența este cea mai sănătoasă, asta în cazul în care știi să faci diferența dintre bine și rău, profesionalism și lipsa acestuia. În fiecare zâmbet al meu este o lecție pe care o desprind din fiecare discuție și fiecare om care îmi este alături. Cu toată ușurința mea, analizez foarte mult orice pas și orice decizie, chiar dacă uneori sunt pusă în situația de a lua o hotărâre la viteză. Gândurile merg înaintea mea și nu știu dacă asta e bine sau nu.
Transmite-le un mesaj celor pe care i-ai invitat la „Sincer cu tine”, dar au refuzat.
Încă nimeni nu m-a refuzat. Unii mi-au zis să revin mai târziu și am revenit, așa că interviurile cu ei au avut deja loc. Am învățat să aștept și dau invitatului timp.
Pentru că întrebarea ta tradițională în fiecare podcast este: „Când ești sinceră cu tine, ce-ți spui cel mai des?”, iată că o întorc spre tine…
Cel mai greu este să răspunzi la întrebările tale, dar știu că totul se întoarce odată și odată – fie întrebări, fie altceva. Când sunt sinceră cu mine, pur și simplu mă retrag, tac și scriu. Cu toate că o fac tot mai rar, mă refer la scris, aici găsesc oaza mea de liniște și dragoste superioară mie.
Vreau să mulțumesc Rodicăi Ciorănică și VIP magazin pentru toată susținerea și încrederea în ce înseamnă #sincercutine.