Învățământ superior
Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Biologie și Geoştiințe
Doctor în biologie, conferențiar universitar
Veaceslav Purcic
32 de ani de activitate
Veaceslav Purcic a făcut o simbioză frumoasă dintre munca la catedră, cercetarea și activitatea din presă, iar rodul acesteia rezistă de peste decenii. Pasiunea pentru știința naturii este împărtășită nu doar în aulele Facultății de Biologie și Geoștiințe ale USM, dar și radioascultătorilor postului național de radio. Expertiza sa academică se concentrează pe domenii precum: zoologia, hidrobiologia și ecologia. Este un cercetător activ în studiul ecosistemelor acvatice. Un „om-enciclopedie”, iar dacă ar fi să vorbim în limbajul domeniului său – este un adevărat „profesor-dinozaur”, în cel mai valoros sens: vast, profund, autentic.
Interviu de Iuliana Mămăligă
Pedagogie, jurnalism și biologie. Cum le împăcați?
Sunt componente indispensabile ale unui profesor, pedagog modern. Activitățile în mass-media au coincis tocmai cu perioada mea de formare ca pedagog. Începând cu anul 1997 la Radioul Național, redacția tineret, am acumulat experiență unică pe parcurs, având norocul și ocazia specială de a fi ghidat și școlit de profesioniști adevărați, oameni talentați, personalități marcante din jurnalism din țară. Mai mult decât atât – activitățile mele în acea perioadă derulau în paralel – ghidarea în Muzeul de științe ale naturii a USM, radioul și TV, și predarea la facultate în calitate de lector. Astfel, a fost posibilă o cimentare profundă a abilităților de cunoaștere și comunicare cu oamenii (indiferent de vârstă, poziție socială, naționalitate) etc. Să înțeleg corect și să fiu înțeles corect – este principiul activității mele de domeniu. Sunt convins că arta comunicării este cheia succesului în domeniul pedagogic și nu numai.
Ce vă impresionează cel mai mult în natură?
Creativitatea, evoluția, tendința de a fi mai bună cu fiecare generație, cu fiecare provocare, iar provocări, îndeosebi acum, sunt prea multe. Natura nu exagerează, nu se răzbună, nu se autodistruge.
Cum îi cuceriți pe discipolii dvs. să iubească biologia?
Nu am o metodologie sau rețetă specială. De fiecare dată, întrând în auditoriu trebuie să fiu pregătit pentru momente neașteptate, situații imprevizibile. Cursurile mele nu reprezintă doar un monolog al unui profesor care cunoaște mai multe, ci mai degrabă o discuție, o interacțiune cu studenții în a deduce sau înțelege acel ceva nou, acel mesaj pe care aș vrea să îl prezint. În permanență sunt deschis pentru discuții, dezbateri, schimb de opinii. Îi încurajez pe studenți să se expună, să relateze informații sau surse pe care le dețin, să facă o analiză sau prognozări în studiu de caz, cu minim de utilizare a IA. Motoul meu în activitatea cu studenții este: în aulă sau laborator nu există deștepți sau proști, genii sau mediocri, nu este concurs de inteligență – toți suntem egali în fața cunoașterii, și nu contează pregătirea anterioară, aptitudinile oratorice, naționalitatea, limba de comunicare – totul se învață. Prin atitudine, pasiune, respect și sinceritate este posibil de a deschide calea spre înțelegere și respect reciproc.
Ce vă spuneți după fiecare final de lecție?
Mai e de lucru, mai trebuie ceva nou, deferit – materiale, teme de dezbateri, idei, provocări. Generațiile noi nu sunt mai rele ca noi – ele sunt diferite. Studenții, elevii sunt alții decât noi, cum am fost și noi alții față de generațiile anterioare. Ei merită același respect și atitudine pe care o merităm și noi.
Ce nu vă place în activitatea pe care o aveți?
Per general, biologia și predarea biologiei sunt pasiunile vieții mele, dar insuficiența permanentă de finanțe ne limitează foarte mult în activitățile de cercetare și predare. Utilizarea exagerată a rețelei internet și a IA este o problemă prea serioasă ca să fie ignorată în genere și în special în pedagogie și predare.
Care a fost cea mai memorabilă lecție pe care ați avut-o?
Sigur că prima lecție – când diferența de vârstă și experiență nu era atât de mare între mine și studenți. Auditoriul era cu ochii pe mine, emoții (firesc) și străduința de a face acea lecție la cel mai înalt nivel. În cele din urmă a fost un bun început cu potențial de continuitate până în zilele noastre. Au mai fost și alte lecții, multe momente memorabile, dar acestea ar putea forma un capitol aparte și destul de voluminos din experiența mea de colaborator științific, lector, conferențiar universitar.
Dl. Purcic are răspuns la orice întrebare. Predă cu pasiune, umor și cu o apropiere sinceră față de studenți. A fost ghid și restaurator la Muzeul de Științe Naturale al Universității de Stat din Moldova, un spațiu impresionant, cu una dintre cele mai mari colecții de animale din Europa. Dar lecțiile sale nu se opresc între pereții unei săli. Cu studenții merge în expediții în nordul țării, pe malul Prutului, unde timp de două săptămâni studiază natura direct, observă, cercetează și învață „tot ce mișcă prin pădure”. Acolo, biologia devine trăire: răsărituri, apusuri, descoperiri, curaj și uneori… experiențe neobișnuite, pentru că a gustat și broaște, șerpi sau moluște – din pură curiozitate științifică. În momentele de liniște, cântă la chitară și coace pâine, pe care o împarte cu studenții… / Dl Purcic este unul dintre puținii lectori universitari care activează de dragul studenților, este mentorul care a crezut în puterile mele, m-a ajutat să ajung în fruntea grupei, și să obțin rezultate excepționale în cadrul tezelor de licență și master.