Vladislav Fateev: despre educația fiului SAVVA, despre cum a ales Moldova ca țară optimă pentru viitorul copilului său, despre cum alegem sportul potrivit pentru copiii noștri.

Vladislav Fateev este un om de afaceri din Moscova, maestru în sport al URSS, câștigător multiplu în competițiile sovietice la patinaj viteză, campion al orașului Moscova la hochei pe gheață. Este cunoscut nu doar ca sportiv și businessman, ci ca și filantrop. În urmă cu șapte luni a vândut afacerea sa din Moscova și a venit împreună cu fiul Savva la Chișinău.

Vladislav, de ce Chișinău, de ce Moldova?

În prezent, mulți oameni emigrează din Rusia. Nu sunt o excepție, am decis și eu să plec. Țara a fost aleasă nu pentru mine. Situația e puțin neobișnuită, am 58 de ani, fiica mea are 38, ea trăiește în Germania cu nepoții, iar eu sunt un tată care educă un copil de șapte ani, pe fiul meu Savva. Mama există, ea locuiește la Moscova, este doctor în științe, medic, un blogger foarte cunoscut, dar Savva crește fără mamă. Oamenii care m-au ajutat să-l cresc pe băiat, de la nașterea lui, sunt cetățeni ai Moldovei, Marina și Igor. Acesta a fost unul dintre motive, dar nu principalul pentru care am decis să vin în orașul Chișinău, deși nu am fost niciodată aici. Sunt o persoană calculată, gândesc matematic, așa că am studiat multe aspecte înainte de lua vreo decizie. Am trăit în SUA, în Cehia, în Italia, în Germania, știam exact ce vreau, mai presus de toate nu pentru mine, ci pentru copil. Am căutat o țară în care sistemul educațional și cel medical să fie transparente și eficiente, domenii pe care le consider prioritare pentru un copil. În care să nu existe asemenea probleme cum sunt în Germania. De exemplu, recent, fiica mea a vrut să-și programeze fata la un imunolog – au programat-o pentru luna iunie. Medicul i-a spus că a avut noroc, alții așteaptă și un an. Moldova a fost aleasă exact din aceste motive și, pot spune cu siguranță că nu am greșit. Sunt foarte mulțumit de alegerea mea – cea de a mă muta la Chișinău.

Ce păreri v-ați făcut despre medicina de la noi? Dar despre învățământ?

Din păcate, în prezent, în multe țări foarte dezvoltate, asigurarea medicală are anumite neajunsuri. Este dificil să ajungi la un medic, interacțiunea cu medicul este dificilă, și niciun doctor nu va răspunde vreodată la apelul tău telefonic, chiar și în Germania. Nu va exista acel contact uman la care suntem obișnuiți noi, oamenii din fosta Uniune Sovietică. Aici, în Moldova, noi suntem consultați de medicii de la clinica „Medpark” și suntem foarte mulțumiți. Pot spune că această clinică este foarte decentă, comparativ cu nivelul european. Este o combinație a tot ce este frumos în Occident și tot ce a fost bun în URSS.

În ceea ce privește educația, înainte de a veni la Chișinău, am ales școala pentru Savva, tot de la distanță. Alegerea mea a fost școala Heritage. Este o școală de clasă internațională, filiala ei există și în Moscova, și sunt sigur că nu am greșit. Chiar dacă fiica mea în trecut, la vârsta de zece ani, a mers singură să învețe și să trăiască în Anglia, am decis să-l cruț pe Savva. Probabil, pentru un copil de șapte ani, astfel de abordare este prea drastică, mai cu seamă atunci când copilul este mai casnic, de felul său. Predarea se face în limba rusă, se învață activ limba engleză și limba română. Acestea sunt cele două criterii principale, de care am fost satisfăcut, înainte de a ajunge în Moldova. Mai mult, am rezolvat și problema locuinței înainte de a veni. 

În cazul nostru, chiar dacă Savva a început să practice tenisul de la vârsta de trei ani, dar nu a vrut să continue, eu îi respect alegerea. Acum este pasionat de fotbal, dar nu-i exclus să revină în tenisul mare.

Vladislav, știu că sunteți fost sportiv profesionist. Care este părerea dumneavoastră despre educația sportivă a copiilor?

Desigur, am propria mea opinie, bazată pe cunoștințe și experiență de viață. În primul rând, cred că fiecare copil ar trebui să facă sport, măcar până la sfârșitul școlii. Nu superficial. El cu adevărat ar trebui să încerce și să vrea să atingă anumite performanțe în sport. Ca orice fost sportiv profesionist, sunt împotriva sportului profesionist, dar cred că fiecare copil ar trebui să facă sport, oricare, chiar și șah. De ce? Pentru că după ce am terminat școala, m-am întâlnit cu foștii mei colegi de clasă o singură dată, la 25 de ani după absolvire, și nu am avut nicio plăcere. Însă cu prietenii din sport, ne-am întâlnit constant. Cu toate că acum trăim în țări diferite, mulți, de altfel, au și plecat din Rusia, noi continuăm să fim prieteni și să comunicăm. Continuăm să fim unii pentru alții interesanți. Ce se întâmplă? Vă voi explica din punct de vedere pedagogic. În școală, pe toți ne-au educat după principiul teritorialității sau al prestigiului. Acolo se adună copii diferiți, care nu sunt uniți printr-un scop comun, nu-i leagă o idee comună. În schimb, în secțiile sportive și școlile sportive, copiii sunt uniți, prietenoși. Ei au ales să vină singuri, voluntar. Nu poți forța copiii. Așadar, în sport, copiii se adună din proprie dorință, motiv pentru care, atunci când cineva își încheie cariera sportivă, continuă să comunice cu colegii pentru că îi găsesc interesanți toată viața. Eu cred că dacă copilul este inteligent, organizat, el reușește să combine studiile în școală și antrenamentele sportive. Eu, personal am reușit să studiez într-o școală obișnuită și să particip la competiții de patinaj viteză și la olimpiade de algebră și geometrie. Începând cu clasa a noua, am început să câștig bani din sportul pe care-l practicam. De aceea, sunt sigur că se poate combina învățarea și sportul.

În calitate de fost sportiv, sunt împotriva specializării timpurii și consider că până la vârsta de nouă ani, copilul ar trebui să încerce diverse tipuri de sport.

La începutul conversației noastre, ați spus că există mulți copii buni, dar puțini părinți adecvați. Ce înseamnă această afirmație?

Pe lângă afacerea mea principală din Moscova, am avut un club de tenis. Era mic, cu trei terenuri de tenis acoperite, un centru de fitness pentru sportivi și o zonă pentru încălzire, sărituri, etc. Cu toate acestea, era un club serios și foarte apreciat printre profesioniști. L-am deschis din pasiune, iar în timp s-a dezvoltat într-o afacere destul de bună. În plus, am fost mult timp sponsorul a două școli sportive. În această perioadă, am văzut mulți copii și părinți. Copiii sunt, de obicei, ființe pure, te ascultă cu mare atenție. Însă părinții adesea își trimit copiii în sport pentru a-și rezolva propriile probleme psihologice. Fie că nu au avut succes în sport, fie că încearcă să-și satisfacă ambițiile personale. Am văzut lucruri care ar părea greu de înțeles, ca să nu spun idioțești, pentru o persoană normală. Am văzut cum tații își băteau copiii după meciul de hochei, pentru că copilul nu a jucat bine. Am văzut de multe ori copii mergând să se antreneze sub presiunea părinților. Prin urmare, problema principală în sport sunt părinții nepotriviți. 

În cazul nostru, chiar dacă Savva a început să practice tenisul de la vârsta de trei ani, dar nu a vrut să continue, eu îi respect alegerea. Desigur, nu a renunțat la sport, l-a atras fotbalul. Pe lângă acesta, face înot. Și slavă Domnului! Nu exclud posibilitatea ca mai târziu să treacă la atletism. Ca profesionist, văd inclinațiile copilului pentru diferite sporturi, văd biomecanica copilului, structura corpului, etc. Așa că vreau să le doresc părinților mai multă înțelegere față de copiii lor, să vorbească mai mult cu ei și să înceteze să-și rezolve problemele psihologice prin intermediul copiilor.

Am ales Moldova nu pentru mine. Am vrut ca aceasta să fie o țară cu o perspectivă clară în sistemul educațional și cel medical, pentru copil.

Mulți părinți se întreabă cum să aleagă corect o direcție în sport pentru copilul lor? Ce sfat le-ați da?

Ca sportiv, sunt împotriva specializării timpurii a copilului în sport. Consider că până la vârsta de nouă ani, copilul trebuie să încerce diferite tipuri de sport. În primul rând, copiii sunt diferiți, unul este înclinat către sporturile individuale, altul – spre jocurile de echipă. Prin urmare, copiii ar trebui să încerce diferite tipuri de sport, iar în timp, ei înșiși vor decide unde să se specializeze. În Germania, de exemplu, acest proces începe la vârsta de patru ani și se desfășoară în cadrul grădinițelor, dar există și grupuri separate de dezvoltare fizică. De la vârsta de patru ani, copiii pot fi dezvoltați armonios din punct de vedere sportiv. Dar afirm încă o dată – nu este nevoie de specializare timpurie, când la 7 sau 8 ani copilul simte deja, pe piele proprie, toate efectele secundare ale unor caracteristici ale sportului. Ca exemplu, Alexander Ovechkin, celebrul jucător de hochei, supranumit „Alexandru cel Mare al hocheiului pe gheață” – a început să patineze la nouă ani. Mama sa era baschetbalistă, campioană olimpică, iar tatăl – maestru în fotbal. Desigur, el a practicat diverse forme de pregătire fizică, până a merge pe gheață, nu a stat pe scaun scobindu-se în nas. Așa că sunt împotriva specializării timpurii. Lăsați copilul să înceapă să se dezvolte armonios, iar la 8-9 ani va veni înțelegerea deplină a direcției în care trebuie să meargă mai departe în sport.

În Chișinău fiind, unde credeți că se poate începe educația fizică a copilului, care ulterior ar putea evolua într-o dezvoltare sportivă mai serioasă?

Bineînțeles că acest aspect este unul dintre cele mai importante, atât pentru părinți, cât și pentru copii. Ideal ar fi să se înceapă pregătirea într-un singur loc, unde sunt concentrate mai multe profiluri sportive. Până când copilul se hotărăște cu specializarea. Așa cum am spus mai devreme, am studiat orașul Chișinău înainte de a veni. Și, în ceea ce privește copilul, lider în această problemă este cu siguranță clubul de fitness „Niagara”. Deoarece în Niagara există terenuri deschise vara și acoperite iarna, există subdiviziuni de fotbal pentru copii, există o piscină foarte bine construită. De altfel, copiilor trebuie să li se asigure apă nu la 27 de grade Celsius, ca la adulți, ci la 30 de grade, conform legii. La „Niagara” toate acestea există. Chiar și săli pentru arte marțiale. Aici am găsit tot ceea ce-l poate pregăti pe Savva pentru o viață sportivă, ulterioară. Din punctul meu de vedere, ca profesionist, Niagara este un club sportiv excelent.

Înainte de a pleca din Moscova, ați vândut întreaga afacere și v-ați mutat la Chișinău. Aici vă veți bucura de vin și soare… Dar cu ce vă veți ocupa?

Acum reflectez asupra acestui fapt și studiez această țară, potențialul ei economic pentru investițiile mele. La o anumită vârstă, am început să înțeleg că fiecare om are cu adevărat ceva pentru care îi bate inima. În Moscova, am avut o fabrică de structuri metalice foarte complicate, pentru construcții, și toată viața am făcut ceva care nu era cu adevărat al meu. La Chișinău, am descoperit un suflu nou, în această țară am găsit un nou sens în viață.. Mă atrage ideea de a dezvolta afaceri sociale, în special din domeniul sportului, dar nu exclud posibilitatea că voi fi atras, de exemplu, de afacerile hoteliere sau cele agricole. Dacă este vorba de investiții în sport, poate mă voi ocupa de construirea unui patinoar sau a unui complex de bazine de înot, sau altceva legat de sport. Știu cum se construiesc corect, deoarece în Moscova am acumulat experiență. Personal, mă antrenez constant, de altfel, joc foarte bine tenis. Dar mi-e dor de hochei, din păcate, nu există un patinoar în Chișinău unde să pot juca… În prezent, am și proiecte gata pentru complexe urbane legate de gheață, care așteaptă să fie realizate.

Foto: Roman Canțîr.

Interviu: Tatiana Pătrunjel.

Styling: Diana Serejnicov.