[ Conversații ]
Un interviu în care intervievatorul dispare,
iar discuția se duce în profunzimea
a doi oameni care se iubesc.
Idee: Doina Muntean
Stilist: Diana Serejnicov
Foto: Dima Furdui
„Viorel… încep această conversație altfel decât o fac de obicei, nu e nici ce vorbim de regulă seara în living, nici ce întreb când fac interviuri… Poate se aseamănă puțin cu primele noastre conversații, cele în care doream să ne descoperim și să ne înțelegem așteptările unul pentru celălalt. Atunci nu ne temeam nici de înălțime, nici de nisipuri care fug. Știi că pot vorbi cu tine continuu, chiar dacă tu preferi să vorbim mai puțin… Pur și simplu sunt o avalanșă de idei și vreau să le împart cu cineva. Azi nu voi spune multe și nici puține, doar atât cât trebuie… Demult nu am răsfoit prin amintirile de la căminul armenesc sau nu am mai trecut pe coridoarele de la Academia de Arte…
Zina: Primul spectacol jucat împreună, pentru examenul meu de la actorie, a fost „Îmblânzirea Scorpiei” de W. Shakespeare. Îți mai amintești acele repetiții? (zâmbește cu poftă și copilărie)
Viorel: Ca să fie clar. Eu făceam studii la actorie, tu făceai regie. Pe vremea acea eram un student tare ocupat, dar tu mereu ai obținut ce vrei. Ca azi de altfel… Nu te-ai schimbat. Totuși, chiar dacă în acea perioadă eu m-am pornit să te îmblânzesc, azi este invers… (zâmbește).
Zina: Mi te-ai încredința actor dacă eu aș fi regizorul?
Viorel: Dacă mă întrebai asta ceva timp în urmă aș fi spus categoric că NU. Poate eu deseori îți spuneam că este imposibil ce vrei. Că visezi prea departe sau nu te apuca, că nu ai să reușești. Pe cât de mult te durea, tu demonstrai contrariul. Unde credeam că ești mai vulnerabilă, acolo deveneai mai puternică. O făceam inconștient, dar poate asta a și influențat la saltul tău pe care nici eu uneori nu reușesc să-l ajung.
Zina: Dincolo de ce se vede, ce te-a atras la mine la începuturi?
Viorel: M-a atras simplitatea. Fata de la cămin era exact fata de la Academie. Fără machiaj, fără fițe și cu zâmbet natural. Faptul că la început mă respingeai, mă apropia și mai mult. Și din lupta aceasta să te cuceresc, m-am trezit îndrăgostit. Mai târziu am început să te văd machiată și să-ți descopăr calitățile forte, dar tot cu ajutorul meu (zâmbește). Acum la tine mă atrage nebunia și curajul cu care te avânți în unele lucruri. Probabil mie asta îmi lipsește.
E rândul tău să răspunzi.
Zina: Ce m-a atras la tine? Erai frumos, dar nu te vedeam într-o relație stabilă. Mă gândeam că mai bine decât să mă lași tu, te las eu prima. Dar mai târziu am înțeles că poți fi un Capricorn romantic, familist și sigur pe ceea ce construiește acasă. Acum pur și simplu ador cum îți iubești băieții și cum ai grijă de noi toți dacă am mâncat ceva și să nu ne lipsească nimic.
Viorel: Ne-am întâlnit aproape toți anii de studenție. Mai mult lucru, decât distracție…
Zina: În primul an de studenție am început să prezint evenimente private. Foarte rar am mers împreună la discotecă, dar adevărul că niciodată nu ți-au plăcut distracțiile la club. Scena și realitatea sunt două oglinzi diferite. Pe cât ai părea de extrovertit, tu mereu preferi zonele și călătoriile cât mai cuminți. Când tu erai în repetiții, eu eram acasă și invers. Dar mă supăram în studenție că nu mă ajutai să duc roluri și să-mi fii partener de scenă. Găseai mii de motive să te eschivezi.
Viorel: Nu știu ce să zic. Probabil atunci mă consideram Artist al Poporului (zâmbește). Atunci nu mă vedeam cu tine pe scenă.
Zina: Viorel, ce crezi acum despre teatrul din Chișinău, oamenii din teatru, oamenii care vin la teatru?
Viorel: Cred că în teatru poți găsi mai mult adevăr decât în viață. Nu am să vorbesc despre teatre la general, dar oamenii care vin la Teatrul Geneza Art sunt deosebiți. Unii pot veni la un spectacol de zeci de ori, ceea ce ne motivează de fiecare dată să dăm mai mult și să ne trăim poveștile în scenă firesc și cu dedicație. Munca și pasiunea actorului ar fi bine să fie susținută mai mult din partea celor care au putere să decidă.
Eu am învățat de la tine să risc, să iau credit, să vreau un pic mai mult decât avem și să ne facem planuri. Eu mereu sunt în zona mea de confort, dar tu faci totul invers
Zina: Cine sunt acei spectatori care încă nu te-au descoperit în alte roluri?
Viorel: Băieții noștri Marius și Sebastian. Foarte curând am să le fac o invitație la teatru.
… Care e cea mai neașteptată lecție pe care ai învățat-o de la mine?
Zina: De la tine am învățat să gătesc. Te admir cu câtă dragoste stai la bucătărie, acolo este oaza ta de liniște. Tu ești caracter și principii. Cu cât mă enervezi mai mult, cu atât uneori îmi ești mai drag. Dar toate au o limită.
Viorel: Eu am învățat de la tine să risc, să iau credit, să vreau un pic mai mult decât avem și să ne facem planuri. Eu mereu sunt în zona mea de confort, dar tu faci totul invers.
Zina: Apropo, dar ce trăsătură de caracter ai împrumutat, fără să-ți dai seama, de la mine?
Viorel: Inițiativă și stabilitate.
Zina: Eu am învățat să fiu mai tranșantă. Să tai uneori dur cuvintele și să nu fiu întotdeauna emotivă. Tu ești mai rece și calculat, totuși intuiția mea mereu a avut dreptate.
Viorel: Zina, există un vis pe care până când nu l-ai pus niciodată în cuvinte?
Zina: Tu știi că eu mereu sunt idei, vise și energie.
Viorel: Recunosc. Acum o perioadă nu mă gândeam că vom porni într-un proiect comun și că putem să facem un produs media în doi… (zâmbește)
Zina: Fii… este despre psihologia evenimentelor din viața fiecărui invitat. E primul proiect la care lucrăm cot la cot. Dar e atât de simplu să te trezești uneori la miez de noapte și să știi că mâine ideea ta sau ceea nu ai reușit azi, el poate salva, își poate asuma și este înaintea ta pe platoul de filmare!
Viorel: Am scris acest proiect pentru tine. Start-up-ul a prins contur de la ODA. De aici a pornit primul suport antreprenorial, iar noi l-am dezvoltat. Fii este despre „a fi”. Ți-am îndeplinit dorința, acum e rândul tău să mi-o îndeplinești… Tu știi!
