Pe adresa Petru Maior 7 e iarăşi sărbătoare. Nici chiar bairam, dar ziua de naştere tot zi de naştere rămâne, mai ales când se adună 17 ani – o vârstă serioasă pentru o viaţă de om, nemaivorbind de un post TV, mai şi independent, mai şi nefinanţat din buget sau de grupuri de companii. Iată un motiv în plus de a-i băga în seamă pe cei de acolo şi de a-i întreba cum le merge şi ce mai au de gând să facă cel puțin în următorii 17 ani. Nu suntem siguri dacă peste acești ani, apoi încă peste atâția, o vom găsi tot pe Sorina Obreja prezentând jurnalul de ştiri de la ora 20:00, dar dacă tot am prins-o acum acasă în postură de faţă a postului, cu cea mai mare vechime în muncă din cei prezenţi şi lucrând acolo, şi ar fi vreo nouă anişori, am rugat-o să ne povestească despre viața ei la PRO TV Chişinău. Despre trecut, prezent şi viitor. Despre cum se simte ea cenuşăreasă şi regină, pentru că viaţa și munca la televiziune includ ambele situații. Și, despre multe altele, acum, la 17 ani de PRO TV Chişinău. (Text: Marcel Toma)

_mg_1748-3 Ce-ai găsit la PRO când ai venit şi cum te-a privit acesta?

Când am venit la PRO TV, am găsit o echipă bine formată deja, cu cei mai buni jurnaliști din Republica Moldova și cei mai curajoși. Eu îi cunoșteam doar de la televizor, de aceea, când am deschis ușa, i-am privit și i-am admirat pe toți. Le-am învățat lecțiile și am „furat” câte un pic din experiența pe care ei o acumulaseră. Atunci, PRO TV avea opt ani.

Cine eşti acum la PRO şi cum îl priveşti?

 Acum sunt cel mai longeviv dintre reporterii actuali. La fel, sunt cea mai longevivă dintre prezentatoarele care apar acum pe sticlă. Echipa s-a tot schimbat, unii au venit, alții au plecat, iar eu mă simt ca piatra aceea pe lângă care trece apa.

Când eşti Regina balului şi când te simţi cenuşăreasă?

Cenușăreasă sunt în fiecare zi. Noi, prezentatoarele de la PRO TV, nu suntem doar simple cititoare, lucrăm cot la cot cu cei care creează știrile. Iar asta înseamnă că, în afara studioului, puteți să ne surprindeți în cizme, prin sate, pârjoliţi de soarele de care toată lumea fuge, prin ploaie sau în cele mai mari troiene, iarna. Regina balului mă simt atunci când știu că reportajele noastre și-au atins scopul, schimbând ceva spre bine, când știu că telespectatorii ne-au apreciat efortul și ne-au urmat îndemnurile.

Ce (cine) te impune să fii cenuşăreasă şi cine îţi trimite invitaţiile la bal?

 Nimeni nu mă impune. La noi fiecare are domeniul său din care se străduiește să nu piardă nicio noutate. Noi, reporterii, suntem cei care propunem subiectele de știri și ne străduim să le realizăm cu maximă dăruire și corectitudine. Dacă telespectatorii ne-au chemat la capătul Moldovei pentru că au o problemă, acolo mergem, fără ca să fim împinși din spate. La noi fiecare om lucrează cu suflet, iar cei care nu pot ține ritmul pleacă.

De când te ştim, tot te lauzi că eşti în campanii… Electorale, publicitare, de care fel? Ce-ţi aduc ele şi ce le dai tu lor?

 Mă laud, zici? Mă laud pentru că am cu ce. Campaniile sociale realizate de PRO TV au fost întotdeauna și sunt cel mai tare produs de pe piața media din Republica Moldova. Nicio campanie nu a trecut fără impact, fără să schimbe o lege sau să determine autoritățile să ia măsuri față de o anumită problemă, fără să schimbe un destin sau fără să încurajeze oamenii să facă lucrurile mai bine, mai cu dăruire. În ultimii aproape nouă ani, am fost implicată în toate campaniile de la noi – „Am cu ce”, „Vreau părinții acasă!”, „Moldova fără oameni”, „Nu mă bate!”, „Dăruiești și câștigi”, „Fă-ți Europa acasă!”, „Ucigași pe treceri de pietoni”. Și acestea sunt doar câteva dintre ele.

Cum ar fi PRO TV fără Sorina Obreja? Ce i-ar lipsi?

 La PRO TV nimeni nu este de neînlocuit și nu se surpă știrile după plecarea cuiva. Echipa este atât de bine formată, principiile sunt atât de bine puse la punct, încât am impresia că nimic nu poate să zdruncine produsul.

Ce este acum PRO TV cu Sorina Obreja, la 17 ani de la înfiinţare?

 PRO TV este același post corect, imparțial și aproape de omul simplu, așa cum a fost și acum 17 ani.

Tu cum îl vezi din banca ta şi cum l-ai vedea din postura de spectator?

Știi, eu am cunoscut PRO TV-ul din postură de telespectator. Când postul s-a născut în Moldova, în 1999, eu eram abia în clasa a noua, fiind elevă la Cahul, acolo unde încă nu avea acoperire. Atunci nici nu visam să devin jurnalistă. Am aflat de Știrile PRO TV Chișinău când am devenit studentă în capitală, la Jurnalism. Am fost uimită atunci să văd la știri altceva decât realizările „mărețe” ale guvernanților, așa cum ne obișnuise presa, am văzut oameni simpli, cu problemele lor, am văzut reporteri care nu mai stăteau cuminți după o ușă, ci știau să o împingă ca să afle ce este dincolo de ea. Am aflat pentru prima dată de la o televiziune ce nu fac și ce nu fac bine cei de la guvernare. PRO TV era primul post care avea curajul să spună adevărul. Iar jurnaliștii – cei mai buni dintre profesioniști. Și mi-am spus atunci că dacă aș fi acceptată la PRO TV, ar fi pentru mine ca și cum aș urca pe Everest. Și am urcat. Îmi pare rău să constat că, astăzi, PRO TV este în continuare unicul post din Republica Moldova independent și unicul post care nu favorizează pe nimeni.img_0057

Acum 17 ani, postul s-a născut, apoi a mers la „grădi”, şcoală, s-a pus pe picioare, a câştigat primul ban… Care este acum situaţia? În care fază se află?

La 17 ani suntem mai însuflețiți ca niciodată să creăm liber și să trăim liber. Ne bucurăm să cunoaștem oameni care au crescut seară de seară cu știrile noastre și au crescut în stilul PRO TV – liberi, curajoși, gata să facă orice ca să-și atingă visul, pasionați și dedicați, oameni care fac Moldova mai bună și care sunt un exemplu pentru ceilalți.

Au mai rămas dintre cei care se tem de voi sau toată lumea vă iubeşte?

Mulți se tem de noi și încearcă prin diferite metode să ne închidă sau să ne reducă la tăcere. Sunt cei cărora postul nostru nu le convine pentru că e singurul care mai spune lucrurilor pe nume și care nu a ajuns să fie monopolizat. În toți cei 17 ani de când există PRO TV, nu am fost pe placul niciunei guvernări. Cei care ajung să ocupe fotolii importante în stat, indiferent din care tabără politică sunt, se tem de PRO TV.

În schimb, ne iubesc telespectatorii, pentru că le aducem cele mai bune și cele mai corecte știri. Ne iubesc și ni se aliază și, împreună cu ei, putem să facem lucruri mari. Iar ei sunt mulți și nouă ne pasă de fiecare dintre telespectatorii noștri.

La ce te gândeşti când încă sună muzica de generic şi tu îți ridici ochii de pe foi? Sunt şi alte gânduri în afară de prima ştire a buletinului?

Mă gândesc, de cele mai multe ori, dacă fetița mea, cea mai fidelă dintre telespectatori, aleargă și de această dată ca să sărute ecranul și să strige: „Mama! E mama mea!”