NU AM VISAT SĂ FIU AVOCAT...
SABINA CERBU
Avocat, fondatoarea Cabinetului Avocatului “Sabina Cerbu”
Puternică și vulnerabilă, visătoare și pragmatică, contrastele îşi găsesc echilibru în personalitatea Sabinei Cerbu. Acum doi ani, a deschis Cabinetul Avocatului, care-i poartă și numele, acolo unde se dedică potenţialilor şi actualilor clienţi. În activităţile sale se regăsesc joburi precum șef al Cabinetului ministrului Justiţiei, viceministru al Justiţiei… dar, totuși, duce dorul profesiei de lector universitar la Universitatea de Stat din Moldova, bucurându-se să-și vadă discipolii cum cresc. Acum, cele mai valoroase lecţii pentru ea sunt cele de mamă. Aici nu sunt legi și nici regizori, aici este ea și familia!
Cabinetul Avocatului „Sabina Cerbu”– e un proces constant care necesită maximă atenţie în a înţelege în primul rând cum te percepe piaţa ca și profesionist, după care să dezvolţi serviciile de care are nevoie potenţialul tău client. Dar, pe lângă toate, orice poveste de acest fel are nevoie de dragoste și dorinţa de a aduce valoare adăugată acolo unde te faci prezentă.
Nu am visat să fiu avocat. A venit cumva natural după ce am încercat multe variaţii ale profesiei de jurist: am fost jurist într-o corporaţie, după care consultant în proiecte, am activat în serviciul public etc. Libertatea pe care o oferă această profesie rezonează cu felul meu de a fi și cu faptul că nu reușești să te plictisești, căci subiectele cu care se adresează clientul sunt foarte variate, din diferite industrii și domenii.
Toate experienţele mele profesionale au fost valoroase și cu lecţii învăţate la diferite etape ale vieţii. Nu am avut niciodată ambiţii exagerate, dacă mă pasionează un anume proiect sau activitate, sunt dedicată sută la sută indiferent din ce postură profesională o fac (de consultant sau manager). Savurez mai degrabă procesul, apoi mă bucur de rezultat.
Experienţa activităţii în sistemul public a fost cea mai dificilă provocare în viaţa mea profesională, dar și personală. A fost o perioadă extrem de intensă și colorată, cu o mulţime de lecţii învăţate, unele plăcute, altele mai puţin. Însă, oamenii pe care am reușit să-i cunosc au fost sursa mea constantă de inspiraţie.
Fii încrezător în bumerangul echităţii divine, el niciodată nu greșește adresa.
Niciodată nu am crezut că voi ajunge să activez în sistemul public și eram setată din start că este o chestie temporară. Retragerea din această activitate coincide cu cel mai important proiect al vieţii mele, cel de mamă.
Legea nu trebuie să ia parte cuiva, toţi suntem egali în faţa legii. Eu sunt de partea legii, a echităţii și a bunei credinţe. Chiar și în cazul în care reprezinţi un client, îi aperi interesele, orice interacţiune cu partea adversă trebuie să fie un fair play. Asta ar fi într-o lume ideală, eu încă visez să fim acolo.
Secrete nu sunt și nu cred în acei „10 pași cum să devii femeia de succes”. Sper să nu dezamăgesc tinerele ce vor citi acest interviu — nu există nici-un echilibru. Sunt priorităţi cu care jonglezi: familie, job și timp pentru tine. Sunt perioade în care sunt absorbită de un proiect profesional și atunci sunt mai puţin prezentă acasă, și apoi invers, petrec mai mult timp cu familia și mă încarc cu noi forţe. Poate există femei care le reușesc pe toate, au agenda calculată la minut, dar acest tipaj cu siguranţă nu este despre mine.
1 - CIFRA DE LA CARE TOATE LUCRURILE NOI ÎNCEP. ESTE DESPRE A FI PRIMA OPȚIUNE PENTRU CLIENTUL TĂU, ESTE DESPRE A FI CEL MAI BUN ÎN CEEA CE FACI.
Fiecare clipă petrecută cu copilul îmi oferă noi lecţii, ei sunt cea mai bună oglindă a noastră. Rolul de mamă nu mi-a venit ușor, recunosc, a venit la pachet cu o groază de frustrări cu care a trebuit să fac cunoștinţă. Cea mai importantă lecţie este că nu trebuie să fii o mamă perfectă, tu ești cea mai bună mamă a copilului tău.
Am avut noroc de oameni, pentru care sunt extrem de recunoscătoare lui Dumnezeu. Nu am făcut din nimeni idol, dar am apreciat mereu oamenii pentru sinceritate, pentru puterea lor de a se ridica atunci când au fost doborâţi, pentru empatie, pentru bunătate. Noi suntem în esenţă suma oamenilor care ne-au marcat și aici e important să știm cui să oferim spaţiul și timpul nostru.
Activitatea didactică a fost cea mai longevivă activitate profesională pe care am avut-o, nu am renunţat la ea nici când am devenit mamă. Acesta a fost un hobby în care am investit mult efort și timp. E foarte frumos să-ţi vezi discipolii cum cresc, ce reușite au, că devin mai buni ca tine. Dar, după 10 ani de activitate am decis că e timpul să mă retrag. Am un soi de melancolie atunci când începe anul de învăţământ, dar încerc să mă implic în alte proiecte educaţionale de scurtă durată pentru a transmite celorlalţi experienţa mea.