Director Medexpert, Cahul
O viață trăită cu demnitate. A revenit la Cahul, orașul din care a plecat în lume, și este încântată că poate fi utilă oamenilor, că îi poate saluta și poate răspunde zâmbind la bună dimineața, dar și le poate întinde mâna, dacă au nevoie. Uneori lucrurile mici făcute în fiecare zi, sunt mai prețioase decât lucrurile gălăgioase făcute ocazional.
După 10 ani de politică și strategii naționale în domeniul asistenței sociale și politici de sănătate, ați revenit la Cahul. Cum e viața acum?
Nu pot spune că în acești ani am stat doar la Chișinău – făceam mereu naveta. Mă bucur că sunt împăcată cu propriile alegeri și recunosc că azi mă simt excelent. Zece ani am fost în politică, dar nu am regrete că m-am retras. La fel cum nu am niciun regret că am fost acolo. Mă bucur că am reușit să fac multe lucruri pentru cetățeni, nu doar pentru Cahul, dar și pentru zona de sud a țării.
Cum a fost acest drum spre azi?
Cu de toate. Cariera mi-am început-o la grădiniță, după a urmat școala pedagogică. După facultate, am fost angajată în Direcția orășenească de învățământ. La 33 de ani eram deja șefă de direcție la Cahul. Am muncit mult asupra diverselor proiecte sociale, asupra parteneriatelor cu EveryChild, Soros și alte instituții care ofereau sprijin zonelor defavorizate ale societății. Primul meu proiect a fost un centru de zi pentru copii cu dizabilități, realizat cu suportul Trustului European al Copiilor și UNICEF. Cred că nu aș fi modestă dacă aș enumera totul, e important că sunt împăcată ca și conștiință. Mamele tinere, bătrânii și copiii au fost mereu în centrul atenției proiectelor mele. Spun asta nu din orgoliu, ci pentru cei care nu cunosc. În 2018 am adus 140 de milioane de lei pentru raion și pentru Cahul. Pentru că asta mi-am propus – să îmi sprijin baștina. În acești 10 ani, de multe ori viața a trecut pe lângă mine, mai ales în plan familial. Dar asta a fost alegerea mea. Și îi sunt recunoscătoare familiei mele că m-a înțeles tot timpul.
Cum arată o zi din viața dvs.?
Exact de un an activez la Medexpert Cahul, ca și director. Bătrânii, oamenii cu diverse afecțiuni mă întrebau mereu de ce pentru o tomografie trebuie să meargă la Comrat sau la Chișinău și nu o pot face pe loc. Mă bucur mult că am putut pune umărul ca această companie să deschidă o filială și aici. Acum avem nu doar tomografie, dar și rezonanță magnetică, laborator performant pentru analize, staționar de zi pentru injecții și perfuzii și o mulțime de servicii necesare fiecărei familii. Altfel, uitasem de mult de aroma cafelei de dimineață, de cinele liniștite alături de soțul meu, pentru că mereu plecam când ai mei dormeau și reveneam seara târziu. Acum mă bucur că putem împărți totul împreună, ba chiar și prânzul, un lux până nu demult, a devenit un moment al zilei petrecut în doi. Îmi place această viață mai liniștită, dar mă strădui și din această postură să ajut oamenii. Duminica merg la biserică. Când vrem să schimbăm peisajul, dăm o fugă la Galați.
Sunteți dependentă de succes?
Cândva credeam că da, acum nu mai sunt. Succes am avut mereu, mi-am construit un nume, iar acum numele lucrează pentru mine. Am avut norocul să mă nasc într-o familie simplă de la țară, dar care m-a învățat să respect oamenii, să fiu recunoscătoare. Mereu cu picioarele pe pământ, am stat cu capul sus pentru că nu am dat niciodată motive să-mi fie rușine de ceva.
Ați avut de suferit de pe urma politicii sau a carierei?
Familia mea a avut de suferit. Soțul meu a fost presat, deși noi am trăit cinstit, ne-am crescut fiica cu demnitate, am educat-o prea corect, poate, pentru că nu am promovat-o niciodată nicăieri. E un omuleț corect și modest, la fel ca soțul meu. Trăim în același bloc de patruzeci de ani, îmi amintesc și astăzi cu mult drag de vecinii de atunci care ne-au fost și mamă, și tată, și bunici pentru fiica noastră.
Fără acel nod în gât, dureros de familiar deja.
Ce vis personal aveți acum? Să fim bunici. Ne rugăm să fim binecuvântați.
Dacă ar fi o zi, o amintire, singura pe care să o luați într-o călătorie îndepărtată, care ar fi? Acum câțiva ani, ziua în care am aflat, după multă suferință, că fiica noastră este din nou sănătoasă. E ziua în care mi-am băut cafeaua zâmbind, fără acel nod în gât, dureros de familiar deja.
Text: Rodica Ciorănică, Foto: Natalia Mitereva