Mass-media
Fişier
VIORICA TĂTARU: VIDEO REPORTERĂ
DATA ȘI LOCUL NAȘTERII: 27.07.1978, MOLDOVA
STUDII: FACULTATEA REGIE TV & VIDEO, AMTAP
CARTEA PREFERATĂ: „ADAM ȘI EVA” DE LIVIU REBREANU
FILMUL PREFERAT: „KARAKTER”
ANDREI CAPTARENCO: PRODUCĂTOR TV, REALIZATOR DE FILME DOCUMENTARE, OPERATOR IMAGINE, FREELANCER
DATA ȘI LOCUL NAȘTERII: 04.04.1971, MOLDOVA
STUDII: JURNALISM, USM
CARTEA PREFERATĂ: „ÎMPĂRATUL MUȘTELOR” DE WILLIAM GOLDING
FILMUL PREFERAT: „ORAȘUL ZEILOR”
COORDONARE: ZINA BIVOL
FOTO: ARHIVA PERSONALĂ
Premiați pentru Curaj
Sunt puternici și neînfricați. Datorită lor știm ce se întâmplă în Ucraina și avem cele mai adevărate și actuale informații la zi. Jurnaliștii Viorica Tătaru și Andrei Captarenco sunt un model de cuplu și curaj pentru mulți dintre noi. Dacă unii au fugit de război, ei sunt chiar în inima lui. Anul 2022 le-a adus mai multe aprecieri din partea publicului, colegi de breaslă, CJI, API, dar și din partea Casei Regale din România. Prin intermedeiul lor, pentru prima dată Republica Moldova a fost premiată pentru Curaj.
Cuplu de jurnaliști.
V: Suntem două furtuni care se completează reciproc. Cel mai important este că noi reușim să lucrăm împreună zi de zi, 24/24, nu doar la cină sau dejun, și nu ne plictisim deloc.
A: Foc și pară. Praf de pușcă și scânteie.
Realizări 2022.
V: Anul 2022 m-a resetat, atât pe plan personal, cât și profesional. Am învățat jurnalismul de război din mers, testându-mi limitele. Astfel am descoperit că întotdeauna este loc de mai mult.
A: Nu aș numi asta realizare, dar abia în 2022, după ziua de 24 februarie, am simțit că vocea ni s-a dat ca să vorbim tare despre faptul că acest război este o crimă și că eu personal sunt solidar cu poporul ucrainean care azi moare pentru ca noi să trăim.
Conflictul din Ucraina.
V: Războiul din Ucraina ne-a afectat pe toți deopotrivă, nimic nu va mai fi la fel. Totuși noi am urmărit evenimentele de la fața locului și am simțit hotărârea ucrainenilor, nu disperare.
A: Nimic nu va mai fi cum a fost.
Curaj și Demnitate.
V: Curajul se învață odată cu experiența acumulată, iar jurnalismul presupune lupta cu fricile noastre, mai întâi de toate. De aceea aflarea noastră în Ucraina înseamnă o experiență importantă pentru noi.
A: Din fericire, nu am participat și nu particip în acest război. Eroismul ucrainenilor îmi dă șansa de a fi doar observator.
Momente de întoarcere?
V: Niciodată nu ne-am întors din drum chiar dacă a trebuit să schimbăm planul inițial sau a trebuit să ne adaptăm situațiilor, dar am ajuns mereu undeva și am făcut materiale de oriunde. Am adunat atâtea istorii, încât nu știu care m-a marcat mai mult. Hersonul de Crăciun a fost afectat de bombardamente și au căzut două rachete chiar la 100 de metri de locul unde ne aflam. Am avut noroc mare că am scăpat doar cu niște așchii în parbrizul mașinii, dar au murit și cinci oameni în preajma noastră, alții vreo 20 răniți, mașini în flăcări, agitație.
A: Această profesie înseamnă foarte multe drumuri, dar nu este cale de întoarcere.
Dacă…
V: Dacă nu am fi fost din R. Moldova, nu am fi simțit atât de bine esența acestui război care ne privește la fel de mult ca pe ucraineni, doar că ei rezistă și pentru noi.
A: Suntem primii și printre puținii jurnaliști din RM care s-au aflat din prima zi de război în Ucraina, deci o facem conștient și înțelegem că acasă este nevoie de informații pe care noi suntem pregătiți să le oferim cetățenilor noștri.
Echilibru în relație și carieră.
V: Mă aflu continuu în căutarea echilibrului, dar nu este simplu deloc să echilibrezi munca, familia și împăcarea cu mine însămi. Toate sunt la fel de importante, doar că devin prioritate pe rând.
A: Niciodată nu eram preocupat de carieră în sensul cuvântului înțeles de majoritatea oamenilor, dar trăind interesant și fiind în căutarea noului, am descoperit cândva televiziunea și am rămas în această lume.
Lecții și viitor.
V: Trecutul m-a învățat lecții bune, deci îl las acolo unde este, îmi amintesc cu drag și încerc să nu mai repet aceleași greșeli. Să vină pacea!
A: Victorie și Pace.