Învățământ primar
Director al IP Gimnaziul Cigîrleni din r-nul Ialoveni
Învățătoare
Angela Erezanu
32 de ani de activitate
Despre ea elevii spun cu fermitate: „M-a văzut atunci când eu nu aveam încă încredere în mine”. Cu peste 32 de ani în educație, de la educator și psiholog școlar la profesor și director, Angela Erezanu transformă lecția în oglindire și creștere. Construiește încredere. În clasa ei, „greșeala ne ajută pe toți să învățăm”, iar „pașii mici” nu sunt judecați, ci susținuți.
Peste trei decenii în educație – de la învățământ preșcolar, la psihologie școlară, apoi profesor, iar astăzi director. Ce v-a motivat să rămâneți constant în acest domeniu și cum v-au format aceste etape?
Educația nu a fost pentru mine doar o alegere profesională, ci o chemare profundă. Fiecare etapă – de la primii pași în învățământul preșcolar, la activitatea de psiholog și apoi la catedră – m-a format nu doar ca specialist, ci ca om. Am învățat să ascult, să înțeleg și să cred în potențialul fiecărui copil. Motivația mea a fost mereu legată de acele momente simple, dar esențiale, când un copil își descoperă valoarea și prinde curaj.
Ați absolvit pedagogia învățământului primar și v-ați specializat ulterior în psihologie școlară. Cum vă ajută această combinație să înțelegeți mai bine elevii?
Această combinație îmi permite să văd dincolo de caiete și rezultate. Văd copilul în întregime – cu emoțiile, fricile și speranțele sale. Înțeleg că uneori, în spatele unei greșeli, se ascunde o nesiguranță, iar în spatele tăcerii – o nevoie de încurajare. Această perspectivă mă ajută să construiesc relații autentice și să ofer sprijin real.
Elevii spun că i-ați văzut „atunci când ei nu aveau încă încredere în ei.” Cum identificați aceste momente și cum interveniți concret?
Aceste momente sunt adesea tăcute. Se văd în priviri coborâte, în ezitare sau în dorința de a nu greși. Aleg să mă apropii, să ofer încredere și să creez contexte în care copilul să reușească. Uneori este suficient un cuvânt bun pentru a aprinde acea scânteie de încredere.
„Nu m-a privit niciodată ca pe un elev bun sau slab, ci ca pe un copil în devenire.”, povestește un elev de-al dvs. Cum adaptați lecțiile la ritmul fiecărui copil?
Pentru mine, fiecare copil este în devenire. Nu există etichete, ci doar drumuri diferite. Creez lecții care oferă fiecărui elev șansa de a progresa, respectând ritmul și potențialul său. Adaptarea nu este doar o metodă, ci o formă de respect și grijă.
După ani de experiență la catedră, cum ați construit un stil de predare în care, așa cum le spuneți elevilor: „Greșeala ne ajută pe toți să învățăm”?
Am învățat că greșeala nu trebuie să fie o teamă, ci un început. Creez un mediu în care greșeala este acceptată și analizată, nu sancționată. Astfel, copiii capătă curaj să încerce, să greșească și să învețe cu adevărat, fără teama de a fi judecați.
Vi s-a întâmplat să opriți lecția pentru a transmite un mesaj: „În clasa aceasta nu râdem de pașii mici.” Doamna Angela, cum integrați educația pentru empatie în fiecare zi?
Empatia nu se predă doar prin cuvinte, ci se trăiește zi de zi. Prin gesturi mici, prin respect reciproc și prin exemplul personal, construim o comunitate în care fiecare copil se simte acceptat. „Nu râdem de pașii mici” nu este doar o regulă, ci o valoare care modelează caractere.
Elevii vorbesc despre calmul și răbdarea dumneavoastră, despre faptul că reveniți de fiecare dată când nu înțeleg. Cum reușiți să păstrați această consecvență după atâția ani în sistem?
Consecvența vine din convingerea că fiecare copil merită timp, răbdare și atenție. Fiecare reușită, oricât de mică, îmi amintește de ce am ales această profesie. Aceste momente sunt cele care îmi dau puterea de a continua.
Astăzi conduceți instituția în calitate de director. Cum influențează experiența de profesor modul în care gestionați echipa și cultura școlii?
Experiența de profesoară m-a învățat să conduc cu empatie și echilibru. Înțeleg provocările reale din clasă și încerc să creez un mediu în care fiecare cadru didactic să se simtă sprijinit, ascultat și valorizat. O școală puternică se construiește prin oameni care cred unii în alții.
Elevii dvs. confirmă că ați format nu doar rezultate academice, ci oameni siguri pe ei. Cum definiți succesul unui elev după anii petrecuți împreună?
Succesul nu înseamnă doar rezultate academice, ci încredere în sine, curaj și capacitatea de a merge mai departe. Un elev de succes este acela care pleacă din școală crezând în propriul său potențial.
Privind în urmă, care sunt acei elevi ale căror reușite v-au emoționat cel mai mult? Cum i-ați descrie astăzi?
Cele mai emoționante reușite sunt ale elevilor care au pornit cu îndoieli și au ajuns să creadă în ei înșiși, elevii care nu au renunțat, chiar și atunci când le-a fost greu. Astăzi îi văd ca oameni curajoși, perseverenți și conștienți de propria valoare. Ei sunt dovada vie că educația schimbă destine.
Într-o zi, un coleg a fost tachinat pentru că nu reușea să citească fluent. Doamna învățătoare a oprit ora, a închis cartea și ne-a spus: „În clasa aceasta nu râdem de pașii mici. Fiecare pas contează.” Apoi l-a rugat pe coleg să citească doar o propoziție, iar la final l-a aplaudat, chemându-ne și pe noi să facem la fel. A fost un gest simplu, dar a lăsat urme adânci. Atunci am învățat ce înseamnă respectul, empatia și puterea unui profesor de a crea un spațiu sigur.”