Științe exacte
IP Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare” din or. Șoldănești
Profesoară de biologie și geografie
Aurelia Șveț
37 de ani de activitate
Acum 37 de ani, fiind profesoară la prima sa lecție, credea că elevii sunt în clasă pentru a obține note manifestându-și cunoștințele. De mai bine de trei decenii, însă, descoperă „lumea aparte” din fiecare copil și îi plantează sămânța de cunoaștere și omenie. Aurelia Șveț predă biologie și geografie în tandem cu descoperirea realităților și complexității vieții, iar elevii săi își dezvoltă curajul de a gândi, de a căuta și de a percepe lumea din jur.
Interviu de Mihaela Tarlapan
Dacă v-ați întoarce la prima lecție predată, ce ați spune astăzi acelei profesoare aflate la început de drum și ce ați păstrat neschimbat până azi?
Prima mea lecție… credeam că elevii își doresc, înainte de toate, note bune, dar am înțeles că fiecare copil este o lume aparte și trebuie ascultat mai mult. Dacă aș reveni în acea zi, i-aș spune acelei tinere profesoare să nu uite niciodată că are în față copii care așteaptă să fie pregătiți pentru viață, nu doar pentru teste. Ce am păstrat neschimbat până astăzi este tocmai această convingere: rolul meu nu este doar să predau biologie și geografie, ci să cresc oameni.
Cum reușiți să transformați aceste discipline în lecții pe care elevii le țin minte ani la rând?
Mai întâi, le-am îndrăgit eu. Sunt vii, legate de viața noastră: de aerul respirat, de apa ce-o bem, de ființele din jur, de sănătatea ce ne-o dorim, de locurile unde ne aflăm… Aduc lecțiile aproape de realitate, prin exemple simple, întrebări cotidiene, situații în care ne regăsim – lecțiile nu sunt separate de viață. Încerc să-i conving că din fiecare lecție poți lua ceva cu sine – în „desaga vieții de după școală”. Cred că tocmai aceasta face ca lecțiile să rămână cu ei ani la rând.
Care sunt 2-3 metode concrete pe care le folosiți constant la clasă?
Fiecare lecție începe de la viață. Metodele de bază rămân observația și experimentul, care ajută elevii să vadă, să simtă și să înțeleagă cu adevărat natura. Dar ele nu există fără dialog, fără întrebări care îi provoacă să gândească. Conversația, instruirea problematizată și studiul de caz, mereu prezente, dau sens și profunzime învățării. Căutăm metode „moderne”, dar și azi, ele sunt aceleași – poate doar combinate cu tehnologia. Niciun demers educațional autentic nu se poate construi fără ele.
Ați ghidat elevi care au obținut rezultate la concursuri internaționale. Cum identificați potențialul unui elev și cum îl duceți mai departe?
Nu putem „inventa” potențialul unui elev, el iese la iveală prin implicare la lecții, curiozitate și dorința de a păși mai departe decât programa școlară. Trebuie să-i observ și să-i susțin, dar rolul meu este doar o părticică din succes. Nu este de ajuns să vreau eu; elevul trebuie să se implice, să muncească și să trăiască cu adevărat proiectul realizat. La concursuri de tot felul au ajuns doar acei elevi care și-au dorit cu adevărat. Apoi, rezultatele sunt o motivație puternică pentru noi reușite.
Ați fost desemnată „Mentorul Anului”. Ce înseamnă, concret, pentru dvs. rolul de mentor în relația cu elevii?
Pentru mine, mentor înseamnă, în primul rând, partener. În experiența de a învăța ceva nou, merg alături de ei, nu înaintea lor. Stabilim împreună ce vom descoperi, trasăm pașii și căutăm răspunsuri. Îi ghidez, nu le ofer totul de-a gata – las loc pentru întrebări, încercări, greșeli și pentru descoperiri personale. Cred că a fi mentor înseamnă să creezi un context în care elevii prind curaj să gândească, să cerceteze, să creadă în puterile lor și în propriile reușite.
Ați integrat tehnologii digitale în predare. Cum a schimbat acest lucru modul în care elevii învață și se implică?
Tehnologiile au adus un plus de interes și dinamism în toate, inclusiv în lecții. Elevii de azi – nativi digitali – nu-și imaginează viața fără gadgeturi, însă, din păcate, nu le folosesc întotdeauna în favoarea dezvoltării lor. Încerc să-i învăț nu doar să utilizeze tehnologia, ci și să o facă corect și responsabil, în situații concrete de învățare. Îmi propun să-i conving că tehnologia poate fi un instrument valoros, dacă știi cum să o stăpânești, astfel încât să aducă beneficii,
nu daune.
Dacă ar fi să numiți o lecție care vă definește stilul de predare, cum ar arăta aceasta, pas cu pas?
Începe, de obicei, cu o provocare din viață, ce îi face să gândească: de ce se întâmplă asta? Apoi explorăm: observăm, studiem, discutăm, formulăm ipoteze. Învățarea prinde sens printr-un experiment sau un studiu de caz. Îi provoc să caute singuri răspunsuri. Formulăm concluzii și, pentru că o lecție reușită nu se încheie niciodată în clasă, ci continuă dincolo de ea, la final îi întreb ce util au luat astăzi cu ei pentru viața de după școală.
Privind în urmă la generațiile de elevi, ce rezultate sau reușite vă confirmă cel mai clar impactul muncii dvs.?
Mai important decât diplomele sunt Oamenii. Mulți dintre foștii elevi mi-au devenit colegi și mă mândresc, pentru că duc mai departe ideile începute pe băncile școlii, în proiecte ecologice și inițiative comunitare. Alții și-au ales drumul în medicină, îndrăgind-o, inclusiv la lecțiile de biologie. Dar cea mai mare bucurie este atunci când un fost elev îmi spune că a învățat ceva cu adevărat util sau că ceea ce am construit împreună nu a fost în zadar. Atunci știu că munca mea are sens.
Ce încercați să lăsați în fiecare elev, dincolo de cunoștințele de biologie sau geografie?
Încerc să las în fiecare elev omenia și sinceritatea. Este ceea ce am moștenit de la părinți, ceea ce cultiv cu grijă timp de 35 de ani într-o familie fericită, împreună cu soțul Victor, ceea ce am transmis și propriilor fii – Sergiu și Mihai.
Sunt multe lecții și amintiri legate de orele de geografie și biologie pe care nu le pot uita. La biologie, îmi amintesc cum demonstram la planșă organe ale sistemelor umane, analizatorii sau structura florii, prin lucrări practice și de laborator, clare și interesante. La geografie, când învățam țările și capitalele, se crea mereu o competiție între noi, elevii.