Învățământ primar
Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” din mun. Chișinău
Învățătoare
Viorica Platon
Interviu de Mihaela Tarlapan
„Îmi construiesc fericirea prin ei.” Așa își începe povestea Viorica Platon, învățătoare cu 26 de ani de experiență, care spune că nu predă, ci trăiește fiecare lecție alături de elevi. În clasa ei, copiii cresc prin învățare și înțelegere, iar profesorul devine omul care „aprinde lumini” în suflete și lasă urme pentru o viață.
După 26 de ani în educație, ce vă ține aproape de clasă și ce vă face să intrați în fiecare dimineață cu aceeași energie în fața copiilor?
Având o experiență de peste două decenii, simt aceeași energie, alimentată de pasiune și bucuria de a lucra cu elevii. Am rămas fidelă acelorași scopuri și dorinței de a contribui la dezvoltarea fiecărui copil, pentru că asta mi-am dorit încă de mică. Îmi construiesc fericirea prin ei. Mă bucur când îi văd citind, calculând, descoperind. Elevii sunt sursa mea de energie. În fiecare dimineață, când intru în clasă și văd ochii lor luminoși, îmi amintesc cuvintele mamei: „Te-a binecuvântat Dumnezeu cu această profesie.” Chiar dacă apar oboseala sau rutina, responsabilitatea pe care o am ca învățătoare îmi dă putere. Interacțiunea zilnică cu elevii îmi oferă sens și echilibru. Înțeleg tot mai clar că aceasta este vocația mea.
Elevii spun că „fiecare lecție cu dumneavoastră este unică și captivantă”. Cum construiți o lecție care rămâne în mintea copiilor?
Pentru mine, fiecare lecție are un scenariu aparte, pe care îl trăiesc, nu doar îl predau. Prin scurte istorii, povești de viață, replici amuzante, mă strădui să aduc emoții calde, astfel făcând activitatea diferită, de neuitat. Lecția trebuie să poarte suflet, să rămână în inimă pentru mult timp.
Misiunea mea nu se limitează la a preda, ci la a inspira, a înțelege, a însoți copilul în descoperirea propriei sale voci. Mă strădui să transform cuvântul în trăire și copilul în lumină. Să le ofer siguranță, încredere și sens în drumul vieţii. Predarea, dar și învățarea cu pasiune ne fac mai fericiți! Consider că educația cu suflet schimbă vieți.
Se spune despre dumneavoastră că „vorbiți pe limba fiecărui copil”. Cum reușiți să ajungeți la fiecare elev, într-o clasă atât de diferită?
Simt cu inima și transmit cu sufletul. Aceasta este și satisfacția mea. Poate că nu am observat imediat rezultatul, dar sunt fericită că am inspirat. Mă strădui să ofer căldură părintească, să transmit lumina înțelepciunii, să-i îndemn la spirit de inițiativă și responsabilitate civică.
Ați format nu doar elevi, ci și tineri profesori. Ce vedeți într-un viitor pedagog atunci când îl întâlniți pentru prima dată?
Tinerii vor fi schimbul destoinic al zilei de mâine! Văd un viitor pedagog responsabil și tenace, sper că va străluci peste ani, se va afirma continuu prin eleganță, creativitate, unicitate şi va lumina mai frumos decât o fac eu.
O fostă elevă povestește cum ați invitat-o într-o excursie și i-ați oferit încredere. Cât de mult contează aceste momente dincolo de manual?
Da, îmi amintesc de acea elevă timidă și am hotărât că acum e momentul ca, în această excursie să-i ofer șansa să crească, să devină mai sigură pe ea. I-am dat câteva responsabilități, am întrebat-o dacă se va descurca. I-am respectat deciziile, am încurajat-o și i-am acordat libertatea, fără să o controlez. Mi-am dorit să-i aprind luminițe în suflet, să-i clădesc cunoștințe și cuget, responsabilitate. Sunt importante lecțiile despre viață, curaj, perseverență și omenie.
În spatele unei lecții „simple” stă multă muncă și răbdare. Ce nu vede, de fapt, un părinte sau un elev din ceea ce faceți zilnic?
A fi învățător nu este doar o profesie, ci un mod de a trăi. Pentru că asta mi-e menirea, chemarea de a face lucrurile cu sufletul curat. Sunt zâmbete, bucurii, emoții, durere, remușcări, stări de tot felul. Multă muncă, dar dacă rezultatul este pe măsură, merită. Mă strădui să găsesc echilibru între școală și familie. Rolul de învățător nu e doar o slujbă, e un drum plin de răspundere, de recunoștință și de sens. Nu de fiecare dată se văd provocările, reușitele, momentele care mă cresc și clipele care îmi rămân în suflet. Nopți albe asupra caietelor, proiectelor pentru ca, în sala de clasă, să prindă contur. Mă simt binecuvântată să am alături oameni valoroși, cu suflete mari, care îmi îmbogățesc viața.
Dacă ar fi să lăsați elevilor o singură lecție pentru viață, care ar fi aceea și cum ați vrea să o ducă mai departe?
Să treacă cu înțelepciune, dragoste și respect prin toate labirinturile vieții. Să pășească pe treptele vieții cu indulgență, inteligență și lumină! Să fie oameni care aprind lumini în lume.
M-a impresionat profund felul în care știa să vorbească fiecărui elev pe limba lui, cum observa până și cele mai mici nuanțe ale comportamentului lor și cum găsea întotdeauna metoda potrivită pentru fiecare copil – o pasiune rară pentru profesie.