Științe exacte
Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza” din mun. Chișinău
Profesoară de chimie
Inga Trelea
Interviu de Iuliana Mămăligă
27 de ani de activitate
Doamna Inga Trelea se poate mândri cu generațiile pe care le-a crescut și instruit. Profesor de chimie cu 27 de ani de activitate, aduce căldură și apropiere într-un domeniu perceput adesea ca riguros. Predă din interacțiune și mișcare, mobilizând elevii să înțeleagă și să simtă materia învățând. Elevii o descriu ca pe un pedagog cu suflet mare, atent la fiecare copil, inclusiv la cei care trec prin experiențe dificile. Rezultatele se văd în timp: zeci de elevi aleg chimia la Bac, iar mulți dintre ei devin medici în țară și peste hotare. Implicată constant în proiecte educaționale și de formare, rămâne un reper prin echilibrul dintre exigență, empatie și pasiune.
Unde au ajuns discipolii dvs.?
Uneori ni se pune o întrebare simplă, dar care ascunde o lume întreagă de sensuri. La prima vedere, am putea răspunde printr-o listă de profesii, orașe sau realizări, dar în realitate răspunsul nu încape într-o simplă enumerare. Pentru că nu vorbește doar despre locuri, ci despre devenire. Unii și-au urmat visul și au devenit profesioniști. Alții sunt încă în căutare, încercând, greșind, ridicându-se și acest drum este cel mai valoros. Unii au plecat departe, peste hotare, alții au rămas aproape, construind aici pas cu pas. Și pentru că fiecare poveste merită rostită, eu aș vrea să aduc în lumină câțiva dintre aceste suflete care m-au făcut mândră: Tudorița Sugailo – medic stomatolog pentru copii la București; Maria Codreanu – medic la Institutul de Medicină Urgentă din Chișinău; Anastasia Gorobeț – profesoară de chimie, cercetător științific la Institutul de Fizică Aplicată al UST; Daniela Trofimov – studentă la USMF, voluntar la Crucea Roșie; Lina Teleatnic – studentă la SNSPA, București; Adrian Trelea – arhitect; Anastasia Albot – studentă la medicină, Iași; Irina Potîngă – manager de proiecte; Lilian Popil – medic neurolog la spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj.
Cum ați defini în dicționar noțiunea de pedagog?
Pedagogul este omul care aprinde lumini în minți și căldură în inimi. Cel ce vede în elevi nu doar ceea ce este, ci ceea ce ar putea deveni, iar lecțiile lui continuă să trăiască mult chiar după ce clopoțelul a sunat. Pedagogul este un ghid răbdător care transformă greșelile în pași spre reușită și cunoașterea în puterea interioară. Este persoana care nu doar predă lecții, ci lasă urme în sufletul discipolilor, lasă curaj, valori, dorința de a merge mai departe.
Când simțiți că ați avut o lecție reușită?
O lecție reușită este aceea în care nu eu ca profesor am fost în centru, ci ei, elevii – cu gândurile, emoțiile și descoperirile lor. Este momentul în care un elev care ieri nu avea curaj, astăzi ridică mâna sau când cineva spune „acum am înțeles”, ori când se aude clopoțelul și elevii se întreabă: „Deja e sunetul? Ce repede a trecut lecția”. Pentru mine, o lecție reușită este atunci când elevii pleacă acasă cu dorința de a mai descoperi singuri, atunci când văd în ochii lor acea scânteie de înțelegere, de curiozitate, uneori de mirare. Lecția reușită nu se vede în caiete, ci în ochi, în acea lumină care apare atunci când elevul simte, înțelege și îndrăznește.
Ce înseamnă în viziunea dvs. o clasă de elevi buni?
În cei 27 de ani de practică, am avut bucuria să lucrez cu multe clase bune, fiecare în felul ei unic. Nu pentru că au fost perfecte, ci pentru că au crescut frumos, au învățat să fie împreună și să-și descopere valoarea. Fiecare generație mi-a confirmat că o clasă bună se construiește cu răbdare, încredere și suflet.
O clasă bună nu este cea mai liniștită, nici cea mai performantă pe hârtie, ci aceea în care există respect, implicare și dorința de a merge mai departe împreună. Este clasa în care profesorul nu doar predă, ci construiește caractere. Pentru mine, o clasă bună este aceea în care simți viață, râsete, întrebări, emoții, încercări. Este locul unde fiecare elev își găsește vocea și unde nimeni nu este lăsat în urmă.
Aveți regrete în cariera dvs. de pedagog?
Ca profesor, lucrând zi de zi cu oameni în formare, este firesc să existe momente de reflecție sau întrebări despre ceea ce aș fi putut face mai bine. Poate că, uneori, mi-aș fi dorit să am mai mult timp pentru fiecare elev, să înțeleg mai profund anumite tăceri sau să ofer mai mult curaj acolo unde era nevoie. Am învățat că nu există profesor perfect, dar există profesor dedicat, atent și deschis să evolueze. Iar dorința de a deveni mai bun, de a înțelege mai mult și de a oferi mai mult, este cea care m-a însoțit pe tot parcursul carierei mele. Fiecare generație de elevi m-a învățat ceva nou despre oameni, despre limite, dar și despre posibilități. În această profesie, nu doar formezi, ci te și formezi continuu.
M-a marcat profund într-o perioadă extrem de grea din viața mea. După moartea tatălui meu, mama a rămas singură cu trei copii, iar situația noastră financiară era foarte dificilă. Deși învățam mereu foarte bine, după clasa a 9-a eram hotărâtă să merg la colegiul de construcție ca să obțin rapid o profesie, să merg la lucru și să pot ajuta financiar familia. Ea însă a văzut în mine un potențial mult mai mare. Astăzi sunt medic într-unul dintre cele mai mari spitale din țară și mamă a unei fetițe minunate. Toate acestea au fost posibile datorită credinței și implicării ei.