Alexandru Tanas, Omul Anului 2018 în domeniul Mass-Media

La cei 60 de ani împliniți, este guru al presei economice de la Chișinău și al jurnalismului moldovenesc, în general. Face parte din categoria greilor, de opinia căruia țin cont mințile importante ale politicului și businessului. Afacerea pe care a pornit-o împreună cu alți doi entuziaști a depășit acum vârsta de 25 de ani – un indicator important pentru o instituție sau un grup media de la Chișinău.

Mă bucur că fac ceea ce îmi place, fapt care îmi creează mereu o dispoziție bună, îmi inspiră optimism, îmi permite să fac planuri pentru viitor și, uneori, chiar să visez îndrăzneț, fără a mă opri la cele realizate. Mă bucur că sunt sănătos și plin de forțe și planuri creative, că sunt sănătoși oamenii aproape mie, pe care îi iubesc: fiica mea, Olga, cei trei fii – Alexandru, Andrei și Nikolai, soția Margareta, mama și mulți alți oameni dragi mie.

Fără falsă modestie, sunt sincer bucuros că INFOTAG, numită și ea, în familie, copilul meu, a împlinit, în 2018, un sfert de secol. În tot acest timp, agenția a încercat și a reușit să nu renunțe la standardele înalte, stabilite chiar de la început, legate de cerințele unei instituții mass-media independente. Nu mai puțin important este faptul că atât Agenția INFOTAG, cât și revista „Bănci și Finanțe”, au încheiat anul 2018 cu indicatori pozitivi, fapt mai rar pentru mass-media din Republica Moldova în condițiile actuale.

Provocarea principală și permanentă pentru orice instituție mass-media din R. Moldova, vorbind mai simplu, se rezumă în a nu pierde pozițiile pe piață, a le consolida, crescând vânzările, în măsura posibilităților. În acest sens, avem încă multe de făcut, deoarece, după cum știm, perfecțiunea nu are limite.

Ce a fost la INFOTAG, la început, și ce e acum? Știți vorba odesită cu “две большие разницы”? Este exact așa. Am început Agenția în trei, împreună cu Anatol Golea și Dumitru Ciubașenco, într-o încăpere de nouă metri pătrați și cu un fax Murata (Japonia). Abia un an mai târziu, la Chișinău, au apărut primii agenți economici care dispuneau de e-mail-uri – Bursa de Mărfuri din Moldova și compania Fidesco, unde mergeam cu buletinele de știri INFOTAG în română, engleză și rusă, plasate pe o dischetă, pentru a le transmite, ulterior, abonaților.

După primii șase ani de activitate, am avut destul curaj pentru a cumpăra, din fonduri proprii, dar și din împrumuturi, un spațiu locativ în centrul Chișinăului, în baza căruia am și construit un oficiu destul de confortabil pentru activitatea jurnaliștilor.

Nu mă tem să vorbesc despre concurență. Desigur că există, chiar dacă piața din R. Moldova este foarte mică, iar volumul de publicitate este destul de slăbuț, având în vedere situația creată în sectorul real al economiei. Concurenții alimentează o stare de competiție pozitivă, care nu lasă loc pentru relaxare. Și dacă condițiile concurenței sunt „corecte și transparente”, acesta este deja un progres.

E mai rău când nu există o concurență sănătoasă, iar în spatele concurenților nominali se află anumite cercuri care nu întâmpină dificultăți sau probleme de natură financiară. Prin urmare, pentru aceștia, în majoritatea cazurilor, nu există o asemenea noțiune cum ar fi rentabilitatea media. Recent, la acest fenomen incorect, după mine, s-a mai adăugat și faptul că unele instituții media utilizează excesiv granturi și sprijin financiar solid din străinătate, ceea ce face imposibilă discuția despre o concurență corectă și plasează în condiții inegale acele instituții mass-media care trăiesc și se dezvoltă numai pe baza cititorilor săi.

Mi-am început activitatea de jurnalist în URSS, ea având un pronunțat element propagandistic, pe atunci. Acum, jurnalismul, în mare parte, a devenit altfel, deși mai există și acum instituții care au drept scop promovarea anumitor interese politice, financiare, economice sau, de exemplu, cele legate de imaginea și reputația politicienilor, oamenilor de afaceri, a brandurilor.

În viziunea mea, orice publicație economică sau financiară ar trebui să fie practică și utilă din punctul de vedere al celor care o citesc. De aceea autorul unor astfel de materiale trebuie să-și pună întrebarea principală: „De ce ar trebui cineva să-și piardă timpul citind articolul meu?”. Și dacă pentru a găsi răspunsul la o astfel de întrebare nu e nevoie de mult timp, „utilizarea practică” a materialului este deja asigurată, într-o oarecare măsură.

Vreți cifre? În 2018, mama mea, căreia îi doresc multă sănătate, a rotunjit vârsta de 80 de ani, eu am făcut 60, agenția de știri INFOTAG a împlinit 25 de ani, iar revista „Bănci și Finanțe” – 20 de ani! Sunt cifre impresionante, nu-i așa?

Personal, nu am luat premii în anul trecut, dar sunt foarte mândru de prima categorie la șah, pe care au primit-o fiii mei, Andrei și Nikolai, de certificatul Charted Financial Analyst (CFA), luat de cel mai mare fecior al meu, Alexandru, precum și de medalia fiicei Olga, câștigată la campionatul de amatori al Moscovei și al regiunii Moscova la hipism (dresaj). E tot de ce e nevoie pentru a fi împlinit.