MEDICINĂ
Fişier
DIRECTORUL SPITALULUI DE NEUROLOGIE ȘI NEUROCHIRURGIE DIN CHIȘINĂU
DATA ȘI LOCUL NAȘTERII: 24.12.1958, S. MĂȘCĂUȚI, R-NUL CRIULENI
STUDII: MEDICALE SUPERIOARE
CARTEA PREFERATĂ: „CĂPITANUL NEMO” DE JULES VERNE
FILMUL PREFERAT: FANTOMAS, CU JEAN MARAIS ȘI LOUIS DE FUNES
COORDONARE: RODICA CIORĂNICĂ
FOTO: NATALIA MITEREV
Tatăl neurochirurgiei moldovenești
Este un doctor de la Dumnezeu. Spiritual, cu simțul umorului, studios de când se știe și un mare neurochirurg. Să îl aplaudăm pentru 40 de ani de experiență și mii de intervenții pe creier și coloană vertebrală.
Grigore Zapuhlîh
Patruzeci de ani de carieră înseamnă că am știut a evita unele complicații.
Aș fi vrut și aș fi fost în stare să dau țării mele cu mult mai mult. Dar m-am ciocnit de foarte multe piedici. Când, acum șapte ani, am acceptat acest mandat de director al Institutului de Neurologie și Neurochirurgie, am zis că vreau să fac un spital nou și abia acum, după acești ani de lupte, am obținut o picătură de speranță. Este foarte multă neîncredere în jur.
Nu am regretat niciodată că am ales medicina neurochirurgicală. Aceasta mi-a „sculptat” viața!
Copii mei sunt bucuria mea.
Cea mai mare realizare a mea în 2022 este obținerea finanțării blocului 3 al Institutului de Neurologie și Neurochirurgie.
Cea mai mare realizare a vieții mele este faptul că am învățat a nu ceda când fac un lucru bun.
Visul meu este să prefac institutul meu într-un centru medical modern.
Încotro mergem? – nimeni nu știe, dar sper să ne meargă să ajungem unde vrem.
Dumnezeu înseamnă dreptate.
Frică de bătrânețe nu am pentru că îmi iubesc copiii.
Succesul este foarte firav, „iaca este, iaca nu-i”.
Viața este un lucru foarte interesant.
Creierul meu se străduiește să nu fie prea critic.
Cel care este fericit, are un creier sănătos. Ca să prelungim viața creierului, trebuie să fim fericiți, împăcați cu noi înșine, să avem o ocupație pe care o adorăm, un job ca un hobby și câțiva oameni cu care să putem vorbi sufletește. Sau să fim în pace cu sine, mulțumiți că am făcut tot ce am vrut.
În 2000 m-a vizitat un coleg german căsătorit cu o japoneză. Era Ziua Orașului când a venit la noi, mergeau pe stradă printre orășeni, fiica mea le arăta muzeele, iar la final, japoneza le-a zis copiilor mei – în orașul ăsta am văzut un singur om fericit care mereu zâmbește – și acesta este tatăl vostru. Poate nu e așa. Dar dacă ai acest caracter radios, îl ai. Nu poți insufla artificial fericirea și mulțumirea de sine. E complicat să dai sfaturi unui om veșnic posac.
Nu vreau să întorc nimic înapoi. Cum mi-a mers mie, rar cui i-a mers.
Nu am să uit niciodată ce mi-a spus cândva profesorul german: „You are a child of fortune!”, în română: „Ești un copil al norocului!” Și întreaga mea viață mă împart cu acest „fortune” (noroc) cu tinerii mei elevi!
Nu voi spune niciodată unui pacient… e prea târziu. Nu aș putea răpi speranțele.
Este un doctor de la Dumnezeu. Spiritual, cu simțul umorului, studios de când se știe și un mare neurochirurg. Să îl aplaudăm pentru 40 de ani de experiență și mii de intervenții pe creier și coloană vertebrală.
Patruzeci de ani de carieră înseamnă că am știut a evita unele complicații.
Aș fi vrut și aș fi fost în stare să dau țării mele cu mult mai mult. Dar m-am ciocnit de foarte multe piedici. Când, acum șapte ani, am acceptat acest mandat de director al Institutului de Neurologie și Neurochirurgie, am zis că vreau să fac un spital nou și abia acum, după acești ani de lupte, am obținut o picătură de speranță. Este foarte multă neîncredere în jur.
Nu am regretat niciodată că am ales medicina neurochirurgicală. Aceasta mi-a „sculptat” viața!
Copii mei sunt bucuria mea.
Cea mai mare realizare a mea în 2022 este obținerea finanțării blocului 3 al Institutului de Neurologie și Neurochirurgie.
Cea mai mare realizare a vieții mele este faptul că am învățat a nu ceda când fac un lucru bun.
Visul meu este să prefac institutul meu într-un centru medical modern.
Încotro mergem? – nimeni nu știe, dar sper să ne meargă să ajungem unde vrem.
Dumnezeu înseamnă dreptate.
Frică de bătrânețe nu am pentru că îmi iubesc copiii.
Succesul este foarte firav, „iaca este, iaca nu-i”.
Viața este un lucru foarte interesant.
Creierul meu se străduiește să nu fie prea critic.
Cel care este fericit, are un creier sănătos. Ca să prelungim viața creierului, trebuie să fim fericiți, împăcați cu noi înșine, să avem o ocupație pe care o adorăm, un job ca un hobby și câțiva oameni cu care să putem vorbi sufletește. Sau să fim în pace cu sine, mulțumiți că am făcut tot ce am vrut.
În 2000 m-a vizitat un coleg german căsătorit cu o japoneză. Era Ziua Orașului când a venit la noi, mergeau pe stradă printre orășeni, fiica mea le arăta muzeele, iar la final, japoneza le-a zis copiilor mei – în orașul ăsta am văzut un singur om fericit care mereu zâmbește – și acesta este tatăl vostru. Poate nu e așa. Dar dacă ai acest caracter radios, îl ai. Nu poți insufla artificial fericirea și mulțumirea de sine. E complicat să dai sfaturi unui om veșnic posac.
Nu vreau să întorc nimic înapoi. Cum mi-a mers mie, rar cui i-a mers.
Nu am să uit niciodată ce mi-a spus cândva profesorul german: „You are a child of fortune!”, în română: „Ești un copil al norocului!” Și întreaga mea viață mă împart cu acest „fortune” (noroc) cu tinerii mei elevi!
Nu voi spune niciodată unui pacient… e prea târziu. Nu aș putea răpi speranțele.