Fişier
FONDATOR ȘI DIRECTOR GENERAL AL TEATRULUI „EUGÈNE IONESCO” DIN CHIȘINĂU
DATA ȘI LOCUL NAȘTERII: 11.07.1960, BARDAR, R-NUL IALOVENI
STUDII: ȘCOALA SUPERIOARĂ DE TEATRU „BORIS ȘCIUKIN” DIN MOSCOVA
DISTINCȚII: LAUREAT AL PREMIULUI NAȚIONAL, ARTIST AL POPORULUI
COORDONARE:
ZINA BIVOL
FOTO: ARHIVA PERSONALĂ
Știe cu exactitate ce vrea și unde vrea, cert e că lucrurile se întâmplă mai mult sau puțin. Petru Vutcarău este fondator și director general al Teatrului „Eugène Ionesco” și își selectează cu iscusință actorii cu care lucrează, iar pentru rolul lui, la fel, și-a ales regizorul potrivit. După 20 de ani, revine în personajul Regelui Lear. Mai nou, în acest an a decis să ia un curs la AMTAP, semne bune are și anul ’22!
Revine Regele Lear!
Anul 2021 a fost un an dificil, la fel ca pentru majoritatea populației. Un eveniment de ordin personal, care mi-a marcat cariera în anul 2021, a fost revenirea în scenă, după o pauză de aproximativ 20 de ani, în postură de actor în spectacolul „Regele Lear” de W. Shakespeare, unde am interpretat rolul principal, Regele Lear. Cu acest spectacol putem circula oriunde în lume și cred că peste tot va fi la fel de bine apreciat. Lucrul acesta l-a demonstrat participarea la Festivalul Internațional de la Trabzon, Turcia, care a avut loc acum o lună.
După ani buni de pauză actoricească, am retrăit acele momente fantastice de reinventare a unui personaj, repetițiile cu partenerii, lucrul cu un regizor care știe să te ghideze – Mihai Țărnă. Dar cele mai tari senzații pe care le-am trăit, au fost clipele reîntâlnirii cu publicul spectator.
Diferențele dintre Regele Lear și Petru Vutcarău ar fi numeroase. Suntem diferiți ca vârstă, ca statut social, ca experiență de viață, ca fel de a înțelege lumea. La capitolul asemănări aș putea spune că, oarecum tangențial, dar am avut și eu în viață situații asemănătoare cu cele în care se pomenește Lear. De fapt, asta e perfect valabil pentru orice om, nu doar pentru mine. Cine n-a fost, cel puțin odată în viață, trădat de oameni apropiați? Cine, măcar odată în viată, nu s-a înșelat în privința prietenilor devotați?
Consider că la performanța și la realizările pe care le-a înregistrat TEI de-a lungul a 30 de ani, ar fi meritat o altă situație și o mai bună atitudine din partea autorităților. Deși Teatrul „Eugene Ionesco” are statut de Teatru Național, este văzut ca fiind „mai puțin Național” sau „nu chiar atât de Național” sau „Național de categoria a doua” comparativ cu alte Teatre Naționale. Despre asta vorbește clar situația materială, numărul de unități în schema de încadrare, dotarea tehnică și, nu în ultimul rând, FINANȚAREA. Sperăm că într-o bună zi situația se va corecta și atitudinea va fi una echitabilă, bazată pe acte și normative legale, nu pe relații personale, criterii politice etc.
Principiul de selectare a pieselor este unul simplu: Un repertoriu cât mai divers, care să satisfacă cerințele, gusturile și așteptările unui număr de spectatori cât mai larg și cât mai variat. Iar echipa de lucru trebuie să fie întâi de toate una de creație! Încerc de fiecare dată când fac distribuția rolurilor, să țin cont de faptul ca toți actorii să aibă ce juca, nimeni să nu stea, cum se întâmplă în multe teatre, și să aștepte în culise cu lunile sau uneori chiar cu anii până i se va da un rol.
Anul 2021 a fost un an cu amprente de tot felul, așa cum cred că e normal să fie. Viața în roz nu este despre noi și mai cu seama despre mine. Am reușit să scoatem trei premiere. Trei spectacole foarte bune, dintre care unul pentru copii, care se bucură de mare succes la public.
Din păcate, cariera mea de actor de cinema nu este atât de bogată la câte mi-aș fi dorit și aș fi putut face. Cu siguranță, în altă țară dacă mă nășteam sau dacă aș fi emigrat, aș fi realizat mult, cu mult, cu mult mai multe roluri în film.
Pasiunea mea este una singură: TEATRUL. El este și viața mea, dragostea mea și destinul meu.
Cea mai grea decizie a fost atunci când a trebuit să o lăsăm pe fiica noastră Ștefania-Laura, care avea doar 17 ani, de una singură în Marea Britanie, într-un cămin studențesc din Cambridge, fără niciun om apropiat, fără niciun prieten, fară nicio cunoștință, într-un mediu total străin. Niciodată nu voi uita chipul ei din geamul camerei de la cămin…
Nu am talente neobișnuite. Sunt un om obișnuit. Cred că pricep câte ceva în ale teatrului. Dacă e ăsta un talent, atunci el este și cel NEOBIȘNUIT. Neobișnuit deoarece îmi place la fel de mult natura, animalele și, dacă n-aș face teatru, cu siguranță mi-aș dedica viața naturii și animalelor.
Cel mai frumos compliment care mi s-a spus vreodată a fost că am o soție talentată și doi copii frumoși și talentați! Eu am luat asta drept compliment. Deși meritul meu în toată treaba asta nu prea se vede…