SERGIU CUMATRENCO JR.
Producător de Film, CEO & Co-Fondator YOUBESC Creative Institute
Membru al Academiei Europene de Film
Membru de Board al Asociației Companiilor Creative din Moldova
Există istorii nenumărate despre băieți care visează să schimbe lumea. Și fiecare alege propria versiunea de realizare a intențiilor. Eroul nostru şi-a creat povestea prin un „YOUBESC” ferm şi face din adevăr şi pură realitate filme de consistenţă.
Sergiu Cumatrenco Jr este Producător de Film, Co-fondatorul YOUBESC Creative Institute şi fondator RAVAC IF. Cu ambiţie şi multă dedicaţie dă imagine la ceea ce mulţi nu văd şi pune în prim plan subiecte care te lasă să meditezi. Proprietatea intelectuală a tuturor creatorilor de film implicaţi în proiectele YOUBESC, îşi aşteaptă proiecţiile pe ecranele mari şi pentru publicul autohton. Momentan, filmele lor sunt văzute acolo unde există piaţă şi sunt aşteptaţi. Aşteptăm!
Curând o să putem reciti povestea echipei YOUBESC de la distanţa unui deceniu în care oamenii din echipa noastră au trecut cu îndrăzneală din tinereţe spre maturitate… Cu tot felul de artificii! Efecte specifice pe care le-am învăţat aflându-ne într-un domeniu nou pentru ţara noastră, incert, dar provocator cum sunt industriile creative.
Și dacă am ajuns până aici încă plini de entuziasm și vise, în pofida tuturor provocărilor, ne dorim să descoperim în continuare esenţe și mai tari, trofee și mai grele, valori mult mai asumate, feţe recunoscătoare și o cultură a ţării noastre măcar parţial îmbogăţită și de noi, cei de la YOUBESC CREATIVE INSTITUTE.
Am dat de o cameră de luat vederi în anii de liceu și anume atunci mi s-a părut că magia ei este una inepuizabilă. După asta a urmat norocul, curiozitatea și oamenii potriviţi la locul potrivit. Un amalgam de situaţii au creat un scenariu din care încă nu mă văd capabil să evadez. Prea captivantă e dimensiunea cinematografică!
În privinţa businessului — este episodul 2 din sezonul următor la care lucrez cu multă tenacitate... Vreau și simt că pot să fac așa încât și în Moldova filmul să fie vândut bine, cumpărat scump, iar arta cinematografică nu doar o iluzie, ci un domeniu ce oferă locuri de muncă, stabilitate, sustenabilitate și, evident, cultură!
În lumea unde arta cinematografică are temei și istorie, ea este strâns legată de bani foarte grei. La noi, arta cinematografică, din punct de vedere al businessului, este la o etapă infantilă sau incipientă, optimist vorbind. E știut lucru că pentru prima etapă investiţiile sunt mult mai mari decât am putea vorbi despre venituri sau ditamai profituri… Dar eu de fire sunt un luptător și știu că toate vor da roade la timpul potrivit. Pentru că ceea ce facem este un sector impetuos de necesar pentru identificarea unei ţări tinere ca a noastră, pentru că oricare ar fi politica — mândria recognoscibilă a unei naţiuni poate fi doar prin prisma artiștilor, savanţilor, sportivilor și de ce nu, a cineaștilor.
Momentul de forţă e o iluzie, e un joc al minţii cu efemerul. Nu vreau să-mi las creierul să se relaxeze la gândul că am obţinut ce este important. Dacă ar fi să mă gândesc la momente de forţă și decizii importante din viaţa mea personală, probabil ar fi mai multe când am dat dovadă de putere și totală asumare.
Nemulţumitului i se ia darul, așa se zice. Eu încă învăţ să fiu recunoscător pe deplin, de aceea azi am să spun mulţumesc vieţii, oamenilor, familiei, întâmplărilor pentru oportunitatea de a fi azi, aici, acum, așa cum sunt – uneori fericit, alteori dezamăgit, dar important încă viu și dornic prin fiecare succes atins, pas înainte, lecţie învăţată.
Cum arată o zi din viaţa mea? Ca la toată lumea – obișnuit. Neobișnuitul e la fel de obișnuit…
În activitatea mea de manager iau cu mine oameni vizionari, liberi, deseori mai buni ca mine. Unde clachez, aplec urechile la critica constructivă și importantă, e corectitudinea în tot ce fac.
Am acasă două femei. Ele sunt atât de autosuficiente, independente și puternice, încât mi-i frică că bugetele pe care le merită nu ar acoperi bugetele pe care le avem în cinema acum! (râde) Dar dacă serios, probabil ele sunt cele două aripi ale mele, care întâi se oferă ca eu să pot să mă înalţ. Relaţia mea cu ele este una care se învaţă zilnic și zilnic se transformă în forme noi de cunoaștere.
Oamenii sunt cele mai vii lecţii pe care fie le înveţi, fie vei fi nevoit să le însușești la un moment dat. Noi doar avem dreptul să alegem când o facem.
Lasă un răspuns