E suficient să treci cu privirea paginile ei de socializare și vezi diferite cazuri în care oamenii au nevoie de ajutor, speranță, durere și iubire. Tatiana Rusu știe să ofere un zâmbet, o îmbrățișare, o șansă de viață – datorită sufletului și Fundației de binefacere Mcharity, pe care o creat-o acum trei ani. Mai nou, câteva luni în urmă a organizat a doua ediție „Frumusețe fără limite”, unde a fost gazdă alături de Andreea Marin. Cu fiecare eveniment și faptă bună pe care o face, Tatiana înțelege că totuși are o misiune.
Funcția: Fondator și director al Fundației de binefacere MCharity
Data, anul, locul nașterii: 10.08.1987, Geamăna, Anenii Noi
Între bine și mai bine. Dacă aștepți răsplată după ce ai făcut un bine, acesta nu mai este un bine făcut. Motivația de a fi bun și blând trebuie să vină din rezultatul a ceea ce adunăm în suflete, din împlinirea la sfârșit de zi știind că cineva este un pic mai bine datorită intervenției tale.
Frumusețe fără limite. Și în anul acesta a fost un eveniment extraordinar. Oameni mulți și frumoși, adunați la un loc, iar cel mai important, eroii serii – persoanele cu necesități speciale, care au fost împlinite și, pentru o seară, totul a fost doar pentru ele: atenție, dragoste, empatie și omenie.
Prezentator. Promovare. Gazda evenimentului a fost Andreea Marin – o admir încă de mică. Pe atunci era Zâna Zânelor, acum e un model de femeie, mamă și exemplu de profesionalism pentru mine. Intenția de a o invita la „Frumusețea fără limite” a fost mai mult pentru a atrage atenția asupra evenimentului. Din păcate, puțini oameni ar veni să susțină sau să vadă o defilare de modă cu persoane cu dizabilități. Încă avem de lucru la acest capitol. Începând de la autorități și terminând cu oamenii de rând, suntem corigenți la ceea ce ține de empatie și compasiune.
Din culise. Momente. Adevăruri. Un eveniment cu astfel de amploare este destul de dificil de organizat, dar având o echipă bine închegată, orice încercare este mai ușor de rezolvat. Sunt recunoscătoare oamenilor buni care ajută și mă susțin. Recunosc că uneori mă poate apuca plânsul doar de la dezamăgirea unui lucru care nu-mi iese sau a unei persoane care nu se ridică la nivelul așteptărilor mele, dar aceasta se întâmplă rar.
Oamenii sunt receptivi la durerile altora, dar nu toți. Depinde de om și educația acestuia. Nu poți obliga pe nimeni să se implice… cu toate că, cred cu desăvârșire, pentru a ajuta pe cineva este nevoie de foarte puțin, de suflet.
Călătorii. Sunt obișnuită deja. Chișinăul e despre muncă, despre trecutul și prezentul meu, Germania este locul care adăpostește familia mea, este viitorul. Iar eu călătoresc mereu în timp, pentru a-mi păstra echilibrul în viață.
Agendă. Responsabilități. Implicare. Programul meu se împarte mereu în grija pentru muncă și cei dragi. Nu am o zi la fel ca alta. Lucrez cu oameni, cu oameni aflați în necaz, nu poți avea un program în fața durerii. De multe ori plec de la petreceri pentru că am de autorizat un transfer sau răspund la mesaje și telefoane în timp ce sunt în vizită la medic. Am avut și zile când stăteam cu mica internată în spital și aveam calculatorul cu mine. E o muncă în care ori depui tot sufletul, ori stai pe margine și privești.
Feminitate. După ce am născut, aspectul fizic a devenit mai important pentru mine. Căci anume după maternitate mi-am dat seama cât de mult depinde bunăstarea emoțională a familiei de starea mea interioară.
Mamele. Soțiile. Fiicele. La fiecare e diferit. Unele femei nici într-o viață nu ajung să-și dea seama despre rolul enorm pe care îl au în societate. Consider important să ne învățăm copilele de mici să se prețuiască, iubească și să creadă în ele. Viitorul este incert, dar parcă mai solid, dacă din familie aceste fetițe vor învăța să creadă în visele lor.
Durere. Cel mai dur moment din acest an a fost decesul fratelui meu. Nu știu dacă am căzut, dar cred că încă mă clatin. E nevoie de timp, dar necondiționat rana se va estompa cu iubirea celor care mă înconjoară. În fața morții suntem neputincioși.
Sunt o fire foarte deschisă, greu îmi ascund sentimentele și gândurile, de fapt nici nu încerc. Îmi place să fiu eu pe adevăratelea! Totuși, cred că cei dragi nu știu despre mine atunci când sufăr, fiindcă nu arăt.
Reușitele mele se numără în oamenii ajutați și-n clipele petrecute cu familia. Vreau ca toată lumea să trăiască clipa și să fie mai buni! Pământul are nevoie de bunătate.
GENERAȚIA MEA CREDE ÎN MINUNI!
#bunătate
COORDONARE: ZINA BIVOL, FOTO: ARHIVA PERSONALĂ