Am construit cea mai mare companie de logistică pentru America
Primul lui salariu a fost de 2326 de lei, iar acum face acești bani în maxim două ore, gestionând o impunătoare companie de logistică pentru transport în SUA. Victor Tipa – la începuturi profesionale agent de vânzări din Leova – a rupt standardele și și-a lărgit vizorul dincolo de ocean, oferind la Chișinău locuri de muncă moldovenilor, în beneficiul companiilor de transport americane. Cu cât interviul nostru prinde contur și înţeleg cum funcţionează VVT GROUP, începând de la Truck-uri până la excavatoare, comunicare și logistică, nu pierd momentele să mă strecor prin viaţa lui Victor, descoperind o soartă.
P.S. S-a întâmplat ca interviul nostru să aibă loc în tumultoasa zi a bombardamentelor de la Cuciurgan și în momentul deconectării luminii în toată Moldova. E beznă, iar cei 185 de angajaţi așteaptă un răspuns de la domnul director. Telefonul său sună continuu, dar povestea nu contenește. Astfel, inevitabil, conflictul din Ucraina devine un subiect de discuţie pentru începutul interviului…
Text: Zina Bivol
Concept foto: Diana Frunză
Foto: Victoria Wonka
În fiecare situaţie de criză pot fi și oportunităţi. Contează să le poţi identifica și valorifica. Tot ce se întâmplă în Ucraina este prea trist pentru 2022, când se puteau altfel soluţiona divergenţele. Ne dorim liniște și pace. Trebuie să recunosc însă că războiul a fost un impuls pentru dezvoltarea companiei noastre. Ne-a crescut și volumul de lucru, și responsabilitatea. Domeniul nostru de activitate era mult mai dezvoltat în Ucraina, fiind acolo concentrate majoritatea companiilor din industria camioanelor. Respectiv, odată cu începerea războiului, am fost contactat de foarte multe companii care și-au pierdut acolo oficiile, o parte din angajaţi au părăsit ţara, alţii au plecat la război, alţii nu au putut continua din lipsa resurselor administrative. Din moment ce Republica Moldova este vorbitoare de limbă română și rusă, am fost primii luaţi în vizor să înlocuim prestatorii și să minimizăm pierderile pentru americani. Această tendinţă se păstrează și va continua până la încetarea războiului și poate chiar după asta. Suntem în așteptarea păcii – de lucru ajunge tuturor.
Doar un exemplu… o filială a unei companii din SUA în Harcov, cu 1000 de angajaţi, a pierdut totul peste noapte. Contactasem cu persoane care au avut de suferit… am avut și o angajată de acolo, până în ziua când a hotărât să emigreze în Canada. Să fim receptivi și să facem tot ce putem pentru a ajuta. E felul în care devenim utili.
Din toată avalanșa de gânduri, deduc două concluzii: viața trebuie planificată și lucru sistematizat
Lecţii din viaţă
Mă întrebi cum a fost drumul meu până aici. Cred că e un șir de evenimente și circumstanţe care m-au motivat să cresc și să demonstrez celor apropiaţi cine sunt și ce pot.
Copilăria mea s-a desfășurat printre cifre și rapoarte, doar că eu nu mă implicam decât din auzite și văzute. Mama a lucrat contabil-șef, tata – economist. Pe lângă asta gestionau și unele afaceri de familie. Nu am avut acasă sărbători sau focuri de artificii, doar mult de lucru și teancuri de documente. Am văzut cum se câștigă banii și cum trebuie repartizaţi, dar asta a fost doar începutul… Mai departe a trebuit să mă +implic, nu doar să observ.
Caracterul se formează prin prisma unor realităţi dure. În copilărie nu am fost nevoit să îngrijesc animalele sau să fac alte treburi casnice, unica condiţie era să învăţ, doar că recunosc, nu vedeam ceva prioritar în asta. La examenul de mate de la finele clasei a IX-a, am luat cea mai mică notă din tot raionul de 38 de sate. Nu am primit niciun bileţel salvator din care să pot copia, așa ca alţi colegi. Dar a fost o lecţie pentru mine.
Atunci am înţeles că sunt faţă în faţă cu mine însumi, iar rușinea nu pot să o împart cu nimeni, soluţia fiind să-mi schimb atitudinea și planul de acţiune. Părinţii mei nu puteau accepta că fratele mai mare era eminent, iar cel mai mic un codaș care nu muncește pentru visul lor. Partea dificilă este că uneori părinţii nu înţeleg că ai personalitatea ta și nu vrei să fii prototipul nimănui.
În august tata a venit și m-a întrebat ce fac cu studiile în continuare. Așa am ajuns la Liceul „Mihai Eminescu”. La primul examen am înţeles că sunt nepregătit și gluma se îngroașă. Mintea mea începuse să facă scheme și să gândească planuri. La propunerea mea, colegii m-au ales șeful clasei și așa am început să mă autodisciplinez forţat.
De la acea cotitură, am început să particip la olimpiade, să schimb priorităţile și să am grijă să monitorizez fiecare notă din agendă. Răsfoiam cărţile la greu, îmi schimbam zi de zi viziunea și atitudinea faţă de tot ce înseamnă școală.
Am absolvit liceul cu una dintre cele mai bune medii din clasă.
Din toată avalanșa de gânduri, deduc două concluzii: viaţa trebuie planificată și lucrul sistematizat. Înţeleg că valoarea persoanei depinde și de oamenii ce o înconjoară, iar energia sa devine un lucru indispensabil.
Mi-am continuat studiile la Facultatea de Drept. Nu am lipsit niciodată de la cursuri, indiferent de ora la care mă culcam și de cât de obosit eram. Acesta devine triggerul meu.
Am absolvit studiile la drept, dar am rămas dezamăgit de sistemul corupt de aici. Participasem ca practicant la un dosar penal de huliganism și am văzut un plic care se strecoară pe sub mâna procurorului. Înșelat de așteptările mele în cei patru ani, m-am retras din această breaslă și mi-am ales altă destinaţie.
Mama, ocupând o funcţie publică, mi-a propus să mă angajeze undeva și mi-a oferit posibilitatea să-mi aleg un loc de muncă. Din principiu, i-am refuzat oferta și am încercat singur să-mi găsesc propria cale. Nu am vrut să depind de relaţiile cuiva.
În aceeași zi, din întâmplare, am găsit pe internet că se caută un agent de vânzări Coca Cola pentru raionul Leova. După studii și practică pe coridoarele sovietice, Coca Cola mi s-a părut America adevărată. Linii Galbene, oameni în veste verzi sau portocalii, toţi se salută frumos, pază peste tot, iar pe peretele de la intrare găsești valorile companiei, printre care grija faţă de oameni. Așadar, m-am trezit într-o altă lume, pe str. Industrială 48. Oficii open space, infrastructură corporativă pe care o vezi doar în filme americane, personal prietenos, indiferent de funcţii, și realizezi că e posibil să vezi asta și în Republica Moldova. Timp de nouă ani am fost angajat Coca Cola. Încrederea în mine și curajul m-au pus permanent într-o lumină bună în faţa șefilor. Primul meu salariu a fost 2326 de lei, bani pe care cred că azi reușesc să-i fac în două ore. Totuși, pentru atunci era un motiv în plus să devin un băiat independent.
Mama se indignase, dar a înţeles mai apoi că nu-mi schimb poziţia și alegerea. Mergeam împotriva voinţei ei din principiu? Cred că da! Doream să-i demonstrez că pot să mă descurc și singur. Timp de cinci ani m-a urmărit replica ei plină de dezamăgire că în zadar a investit timp și bani în studiile mele…La 26 de ani am devenit cel mai tânăr team leader de vânzări și responsabil de o zonă premium în Chișinău la Coca Cola. De aici au început diferite provocări. Directorii mi-au oferit posibilitatea ca în două săptămâni să schimb echipa astfel încât să obţinem o colaborare mai eficientă. Mereu am apreciat strategiile din această companie pentru proceduri și disciplină și asta mă încuraja. Mama, când a aflat că sunt avansat, s-a bucurat. Așa începuse să-și schimbe atitudinea faţă de băiatul ei.
Compania a investit în educaţia și dezvoltarea mea 50.000 de euro, iar eu am înţeles că aș putea cuceri noi culmi. Fiecare zi petrecută la Coca Cola a fost nu doar o lecţie, dar o școală bună pentru un viitor antreprenor și om de echipă.
După experienţa de team leader, a urmat o altă provocare, deja în domeniul transportului. Eram un tânăr care nu avea idee cum funcţionează noul mediu în care ajunsese, dar care își dorea să reîmprospăteze totul. La început, toţi erau nemulţumiţi, dar supuși să respecte anumite principii – un moment important într-o afacere. Paradoxul a fost că am vrut să înţeleg ce vor acești oamenii și ce îi leagă, ca într-un final să aflu că la mijloc erau doar banii, ceea ce nu este tocmai o valoare într-o companie. Oamenii trebuie motivaţi și puși într-o competiţie continuă. La baza principiilor mele este disciplina, motivaţia și pasiunea cu care vii la lucru.
Valorea persoanei depinde și de oamenii ce o înconjoară, iar energia sa devine un lucru indispensabil
După multe experienţe, am continuat să creez strategii pentru diverse companii americane. Deschisesem 11 filiale la Chișinău, ca peste jumătate de an să fiu sunat de angajaţi cu rugămintea să preiau conducerea. În 2019, pe când mă aflam în America pentru un schimb de experienţă, mi s-a sugerat ideea unei afaceri proprii. După mai multe tentative de a găsi denumirea potrivită afacerii, contabila care se ocupa de înregistrarea companiei mele mi-a luat pașaportul și m-a anunţat că firma mea se va numi VVT Group Inc – Victor Victor Tipa.
Așadar, în 2019 am decis să deschid propria companie de logistică cu doar zece oameni, ca în câteva ore să-mi formez o echipă de câteva zeci de oameni. VVT Group oferă servicii de expediere și este piatra de temelie a oricărui parteneriat de afaceri puternic.
Suntem localizaţi în perimetrul Republicii Moldova, dar de fapt gândim politici, strategii pentru America. Aici este doar locaţia, acţiunile și succesele sunt la mii de km distanţă. Suntem parteneri de încredere și oferim cele mai sigure încărcături plătite de brokerii noștri.
Serviciile noastre de expediere camioane presupun setările cu brokeri, confirmare, încărcare, facturare, consultanţă și asistenţă pentru șoferi, asistenţă pentru compensarea detenţiei, livrări.
Într-o deplasare la București, am cunoscut o persoană ce mi-a dat replica că aș semăna cu un vulpoi. De aici și completarea logoului VVT GROUP cu elementele de caracter. Vulpoiul îl observi în mai multe elemente în biroul meu – printat pe un tablou sau statuie. De fapt, pentru noi este un model real și cu două picioare. (zâmbește)
Compania de logistică VVT Group preia de la a la z tot procesul unei companii din America. Dacă am fi lucrat acolo, costurile ar fi fost de trei ori mai mari. Lucrăm cu foarte multe tipuri de remorci – toate se regăsesc într-o colecţie în miniatură pe biroul meu. Gestionăm fiecare punct de trecere. Distanţa nu este un impediment, uneori poate apropia mai mult. Ziceam că muncim de aici, cu program și gândire americană. Când lumea pleacă acasă de la serviciu, colegii mei abia vin. Ziua lor de muncă începe la 15:00 și se încheie la 24:00, iar a mea poate dura până la trei noaptea.
Am o energie nebună care se activează simultan cu ideile și dorinţele mele de schimbare spre o lume mai bună. Îmi place să muncesc. Odihna pasivă poate să mă plictisească, de aceea îmi aleg ocupaţii care să mă implice la maxim. Pentru anumite start-up-uri trebuie să-mi setez corect valorile. Acum un an aveam 108 kg, iar azi cu 20 kg mai puţin. A fost unul din scopurile pe care mi le-am setat. Sunt weekend-uri în care prefer să merg pe terenul de tir și-mi testez măiestria de a trage. Asta mă ajută să ochesc corect nu doar în punctul X sau Y, dar să mă focusez pe oamenii de care am nevoie și să-mi aleg ţinta corectă în funcţie de destinaţia pe care mi-am propus-o. Orice neconcordanţă și erori pot deveni grave pentru orice business, de aceea exerciţiile sunt vitale pentru luarea unor decizii. Buna pregătire fizică și practicarea sportului este o necesitate primordială pentru orice angajat, iar lectura vine ca un bonus la tot.
Am o energie nebună care se activează simultan cu ideile și dorinţele mele de schimbare spre o lume mai bună. Îmi place să muncesc.