Învățământ primar
IP Gimnaziul „Mihai Viteazul” din or. Strășeni
Învățătoare
Nadejda Munteanu
22 de ani de activitate
Interviu de Corina-Maria Dreagla
Nadejda Munteanu a ales calea pedagogiei din dorința de a fi acolo unde începe totul, inspirată de puritatea copilăriei, sinceritatea copiilor și nevoia lor profundă de a fi ghidați cu grijă, nu doar instruiți. Clasele primare sunt temelia unui om, iar prima profesoară rămâne un pilon important în dezvoltarea unei persoane. Copiii o iubesc pentru bunătate, iar părinții o aleg pentru profesionalism și încredere.
De ce iubiți pedagogia?
Sunt un om care a ales să crească oameni! Dincolo de lecții și caiete, sunt un suflet care crede în bunătate, în răbdare și în puterea blândeții. Aș vrea ca oamenii să știe că pentru mine fiecare copil nu este doar un elev, ci o lume întreagă care merită înțeleasă, ascultată și iubită.
Sunteți apreciată pentru profesionalism, implicare și atenție individuală. Cum reușiți să vedeți și să înțelegeți unicitatea fiecărui copil din clasă?
Îi ascult cu adevărat. Dincolo de răspunsuri corecte sau greșite, privesc emoțiile, reacțiile și chiar tăcerile lor. Fiecare copil vorbește într-un limbaj propriu, iar eu încerc să-l descopăr și să-l înțeleg. Acolo, în liniștea dintre cuvinte, se află adevărata lor identitate.
Cum procedați atunci când un copil are nevoie de mai multă încredere, decât de corectare?
Aleg să-i ofer încredere, înainte de orice corectare. Uneori, un „știu că poți” vindecă mai mult decât orice observație. Îi ofer timp, răbdare și siguranță, pentru că greșelile sunt pași spre reușită, nu etichete.
Ce înseamnă „egalitatea” în clasă?
Egalitatea nu înseamnă să ofer același lucru tuturor, ci să ofer fiecărui copil ceea ce are nevoie pentru a crește. Înseamnă respect, acceptare și șanse egale, fără comparații.
Cum adaptați metodele didactice pentru a ajunge la sufletul fiecărui copil?
Îmbin învățarea cu emoția, jocul cu experiența. Folosesc povestea, dialogul și exemplul personal. În același timp, coordonez proiectul „Rădăcini și aripi – Lecții din viața reală”, prin care organizez excursii și întâlniri cu oameni care au lăsat o amprentă în societate. Astfel, copiii învață nu doar din manuale, ci și din viață, din modele reale care îi inspiră.
Cât de importantă este creativitatea și jocul în procesul de învățare?
Sunt esențiale. Copilul învață firesc prin joc, iar creativitatea îi deschide drumul spre înțelegere. Atunci când învățarea devine bucurie, rezultatele vin natural.
Valorile moral-spirituale fac parte din abordarea d-voastră profesională. Cum transmiteți aceste valori dincolo de cuvinte?
Prin exemplu. Copiii nu ascultă doar ce spunem, ci mai ales ce trăiesc alături de noi. Bunătatea, respectul și răbdarea se învață în gesturi mici, dar constante. În cadrul proiectului „Rădăcini și aripi – Lecții din viața reală”, implic copiii în activități de voluntariat și în întâlniri cu oameni care inspiră prin faptele lor. Îi învăț să dăruiască, să fie empatici și să simtă bucuria de a face bine. Astfel, valorile devin trăiri, se transformă în rădăcini puternice și le oferă aripi pentru viitor.
Ce simțiți atunci când revedeți aceiași părinți, însă cu un alt copil din nou în clasa d-voastră?
Este o emoție profundă și o mare responsabilitate. Înseamnă încredere, iar această încredere o primesc cu recunoștință și dorința sinceră de a o onora.
Cum reușiți să creați o comunicare unită între profesor, elev și părinte?
Prin sinceritate, respect și deschidere, construiesc o relație în
care fiecare voce contează, dar copilul rămâne întotdeauna în centrul atenției.
Ce vă aduce cea mai mare bucurie în lucrul cu copiii?
Felul în care zâmbesc sincer. Clipa aceea în care înțeleg și li se luminează chipul. Sau când, din inimă, spun simplu: „Doamnă, vă iubesc!”
Cum definiți un profesor „bun” dincolo de rezultatele academice?
Un profesor bun este cel care formează caractere, nu doar oferă informații. Este cel care lasă în urmă încredere, curaj și amintiri frumoase.
Ce ați dori să simtă sau să povestească un copil atunci când o să-și amintească de d-voastră?
Aș vrea să spună: „M-a înțeles. M-a încurajat. A crezut în mine.” Dacă rămân în sufletul lor ca un sprijin, atunci mi-am împlinit menirea.
Doamna Nadejda este omul potrivit, la locul potrivit, depune tot sufletul pentru a pătrunde în inima fiecărui copil. Își dedică viața și sănătatea în educația elevilor, fără a primi ceva în schimb. M-a marcat foarte mult situația când a avut o intervenție într-o zi de vineri și luni deja a fost prezentă la ore.