Adriana Rotaru: „Moldova pe harta celor 32 de țări”| #womeninspire
Posted byEugenia Ion
ianuarie 18, 2023
Timp citire 6 min
Fondator Run Pink Moldova
Simplitatea este cartea ei de vizită. Unde se duce Adriana Rotaru, duce după ea tot ce înseamnă acasă. A sădit în grădina din Belgia toate soiurile de copaci, semințe de legume de la mâca… i-a mai rămas să ducă niște pământ de aici. De ceva timp, s-a îndrăgostit de cusutul cămășilor tradiționale. Iile sale s-au regăsit deja într-o expoziție la Bruxelles, expoziția de la Albina la muzeul Astra, Sibiu și la președinția Republicii Moldova.
Toți ai casei știu că e ușor să mă bucuri cu o floare din grădină.
Despre tine în câteva cuvinte? Sunt veselă, glumeață și adun lumea ușor în jurul meu, vreau să cred asta. Cei care mă cunosc pot să confirme. Oriunde nu aș fi, acolo îmi fac repede prieteni.
Cum ai ajuns să locuiești în Belgia? Am plecat după sufletul pereche. În 2007 am făcut toate actele necesare pentru reîntregirea familiei, pe alocuri cu mici provocări care s-au uitat deja.
Cum ți-a schimbat viața căsătoria cu un belgian? Mi-a schimbat doar țara, în rest suntem o familie obișnuită, cu grijile cotidiene. Poate trebuie să admit că nu-mi cere să îi fac borș în toată ziua și atunci când revine de la muncă să îi fie mâncarea nici rece nici caldă, ba mai mult, el gătește mai des, iar când nu are chef, apare întrebarea: ceva la to go? Toți fericiți!
Aveți patru băieți, dar coși cămăși pentru fete… Cos cămăși tradiționale pentru femei, dar am cusut și fratelui una. Acum muncesc la o cămașă pentru tata.
Toți ai casei știu că e ușor să mă bucuri cu o floare din grădină.
De mai bine de doi ani, în fiecare miercuri ai șezătoare cu mai multe femei din diasporă… Da, copiii știu, mămica e cu fetele pe online și coase. Pandemia ne-a constrâns să trecem pe online, apoi a rămas un obicei, ne adunăm ușor, care și când poate. Așa arătăm progresele și ne încurajăm, dăm sfaturi una alteia și suntem mereu ca într-o școală a ascensiunii.
Povestește și nouă despre ExpozițIA ce a avut loc în acest an… Pe 31 aprilie și 1 mai, am organizat la Bruxelles prima expoziție a Șezătorii Bruxelles pentru publicul larg. Au fost expuse 13 cămăși cusute la noi în grup și am fost tare mândre de ce am reușit.
Ce evenimente te mai fac să te mândrești? Am adus Teatrul Satiricus la Bruxelles cu „Made in Moldova”, precum și spectacolul lui Andrei Bolocan, „Vocile curajului” cu Pașa Parfeni și Mani, prezentarea cărții „Măiestria” de Stela Moldovanu, proiecția scurtmetrajelor autohtone: „Miliardul”, „Plus minus unu”, „The Sofa” și, desigur, toate Race for the Cure din 2016 până în prezent.
Tu, de fapt, ești cea care ai adus Race for the Cure în Republica Moldova. Da, împreună cu echipa de la Run Pink Moldova, am adus conceptul internațional Race for the Cure – marș ce susține femeile ce au trecut sau trec prin cancer mamar, celebrează pe cele ce s-au vindecat și comemorează pe cele ce nu mai sunt lângă noi. Am adus Republica Moldova pe harta celor 32 de țări unde se organizează aceste curse de solidaritate.
Te simți alintată suficient de bărbații tăi? Alintul meu este simplu, să mă lase să dorm în diminețile când este posibil. Toți ai casei știu că e ușor să mă bucuri cu o floare din grădină, iar dacă mă duc la o pepinieră și mă scapă acolo, mă pierd…
Ai timp destul și pentru tine? Noua mea pasiune, cusutul cămășilor tradiționale, este timp petrecut pentru suflet, exact ca o terapie. Cât mă rătăcesc în fire, ace, pânze, schițe, paralel ascult cărți audio sau podcasturi, emisiuni, interviuri pe diverse teme, deci, este timp dublu eficace.
În ce crezi că se măsoară liniștea unei femei? Având în vedere situația actuală, cred că în lucruri absolut simple și banale. Dacă cei dragi sunt bine, sănătoși și dorm în pace, ești împăcată și recunoscătoare pentru tot, poți răsturna și munți, ori, poți să te cuibărești lângă ei să adormi dusă. Iar dacă afară mai plouă așa cum îmi place mie, e Dumnezeiesc!
La ce crezi că noi, moldoveni, trebuie să mai lucrăm? Trebuie să nu se facă lucrurile a lehamite sau a mântuială. E timpul să se seteze altfel prioritățile, să terminăm cu goana „de ochii lumii”, să fim punctuali, să ne pese ceva mai mult de ce se face în afara propriei curți, mahala, sat, oraș, țară. Să fim mult mai implicați civic și responsabili, pentru că, o țară o face poporul său.
